Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    poemul lui nichita

    Primit pentru publicare de la autor, Ion Ionescu Bucovu, 1 april.2014
    Editor: Ion Istrate, 1 april.2014

    ION-IONESCU-BUCOVU[1] [320x200]poemul lui nichita

    au înflorit zarzării e alb peste tot până când și cerul a albit
    pe fondul lui e un verde- praz unde râde codrul și unde se joacă
    ciocârlia urcând și coborând înaltul cerului ca un luping de avion
    soarele zburdă nebun ca un copil scăpat într-o recreație
    cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale
    văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu
    minunile se transformă în povești frumoase cu mirese
    îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele
    cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite
    înfipte în inimile crude ale fecioarelor care visează numai
    zburători cu aripi de îngeri ce se culcă noaptea cu ele
    lăsându-le năuce și pline de vise precum odinioară în
    misterele orfice când se desfășurau ritualurile de inițiere secretă
    ele vin din obștea sufletelor curate și din șirul pedepselor grele
    ca persephone care declama ooo norocosule preafericitule
    din omul care fuseși ai ajuns zeu să mă tulburi pe mine
    cu farmecul tău leonin centaur născut din capul lui apolo
    prin pădurile tessaliei unde ai  necinstit după o crasă beție
    la nunta lui nephele toate fecioarele divinizând cobra sacră
    cu o mie de capete un fel de haos universal care a răsturnat
    universul și a dat viață logosului demiurgic creând dorința
    care a fost întâia sămânță a gândului născută din instinct

    acolo unde nu există primăvară nu există înflorire și iubire
    vântul trandafiriu așază ouă de mahon printre tufele înverzite
    din păduri prin frunza ruginită ghinda dă semne de viață
    aerul e dulce ca mierea și prin el se strecoară zmeuriu
    umbrele serii după o amiază sfântă și caldă plină de licurici
    la masă stă nichita stănescu cu literele lui de vis vocale
    și consoane aliniate alandala zice că el e un fel de eminescu
    întors pe dos stă cu paharul în mână și bea din sângele domnului
    a furat mantaua unui zeu și așteaptă să se scufunde într-o gravură
    bea poete ( pe lângă el zboară fluturi albi de sidef) și înscrie-mă
    și pe mine la academia de litere să mă lăfăi ca tine în damful
    mirosului de otonel pe lângă noi trece acceleratul de seară
    care lasă în gară groparul de suflete un fel de emil brumaru
    care îl citează pe blaga cum că dragostea de pitoresc
    este obiect de cercetare abisală( truc liric care înnebunește
    domnișoarele) el arde crinii în sobă și se ceartă cu serafi uituci
    care pun în mâncare pătrunjel celest și cimbrișor din grădina
    lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență
    trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase
    cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie
    cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri
    niște hiene care își adulmecă prada până o căpiază
    și apoi o înghit fără s-o mai îngurciteze cu gurile lor flămânde
    noi fumăm pipă cu leurdă tăcuți și privim la primăvara asta cum
    scutură câte-o meschină și orgolioasă odisee fiecărui visător
    priviți totul e alb până când și-n constantinopol ninge cu petale
    ca la începutul lumii și bazarele se deschid și cântă de bucurie
    este în toi  sezonul turistic corint petras atena nompeia roma
    negropont corfu avalona care vor să primească pe toți
    dezertorii dragostei chiparoșii râd ca niște femei frumoase
    la vamă în strâmtoarea helespontului ne cerea câte un sărut
    și ne punea să cântâm venețienește așa cum o fac truvierii
    la ferestrele duduilor din balcoanele somptuoase ale caselor
    care plutesc pe oglinda apei noi vrem să vindem seri imperiale
    pe parfumuri de colonia seara se lasă răcoarea în cetatea cosmopolită
    și noi ascultăm glasul clopotelor plini cu greieri care bat
    peste orizont și ne tulbură somnul din fântâni se-aud
    izvoare curgând o ceață sărată ne poartă prin cangrena safirelor
    prin arene de molimi unde miroase a singurătăți
    se ruinează clipa în pereții atinși de luna uscată și muzici
    se-aud e ultimul concert al levantului flautele s-au spart
    și au umplut marea cu praful lor luminos contemplând mitologiile picassiene
    prin umbrele ce joacă hora lui esop cel înșelat de păsări.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5