Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poesis

Cantecul femeii desculţe

 

Stevie uscata
plante fara nume
faceti-va toate
bune de mâncat
am ramas deodata
singura pe lume
fiindca puii mamii
toti i-am îngropat
Cleveteste satul
sparge infinitul
lumea e desculta-n
sat si în oras
a murit barbatul
a murit iubitul
si se ia de mine
noul arendas
Ni s-a dat pamântul
Tarina pustie
legea a fost neagra
în aplombul ei
blestema-i-ar sfântul
cel din sihastrie
scoala-te Stefane
leaga-i de curmei
Timp de bautura
si întunecare
colcaie escrocii
printre anii mei
jaf fara masura
jaf la drumul mare
tara e în prada
vai de steaua ei
Au scornit vampirii
alte inchizitii
si au mers departe
în avântul lor
florile iubirii
roase de tranzitii
au cazut de-o parte
s-au uscat si mor
Costuri sociale
terapii socante
si tranzitii sterpe
fara de final
printre osanale
si lumini galante
umbla duhul foamei
preoccidental
Mircea, tu, batrâne
Stefane cel Mare
si tu, Alexandre
au nu v-ati trezit
cu porniri pagâne
si cu disperare
hai, veniti la treaba
noi am obosit
Teodor Jacota

 

 

Ora

la ora exacta
rage un magar
veneau într-un pas talibanii
sa-i tina isonul
cu dulce si-amar
si-n fala sa-si numere banii
În toamne de aur
aprinse si reci
cu ape prelungi curgatoare
iubirile calde
lasau pe poteci
sublima ostracizare
Va fi primavara
sau nu vor mai fi
nici flori ivorii delicate
ori pasarea noptii
pe cer va pluti
cu-aripile grele lasate
Teodor Jacota

 

Martisor

Iarna asterne peste tara
Mantie de argint, catifelata –
Semn ca va veni si-o primavara
Dupa zapezile de asta data!
Poate ca iarna vrajbei noastre trece
Si va aduce-n locu-i mîntuirea –
Semn ca viata noastra se petrece
Dar avem în fata nemurirea!
Un ghiocel îsi pune semnatura
Ca martisor, pe-un zîmbet tineresc –
Semn ca ma-mbratiseaza iar natura
Si ma înva_a cum sa supravietuiesc!
Dumitru Lavric

Ghiocelul
Venit chiar din împaratiile zapezii –
Un Fat-Frumos în zale de verdeata
Ridica albul semn spre orele amiezii
Si sunet de cristal aduce-n viata:
E vestitor, dar viata sa e scurta
Cît sa anunte primaveri în zare;
Înca în neclintire, padurea îl asculta
Si-si contureaza visuri viitoare …
Nu-l viziteaza aripi de albina,
În preajma-i se aduna frigul mortii
Dar el rezista în lumina lina –
Neîmpacat în valea trista-n sortii!
Dumitru Lavric

Mama
Vino, mama, si ma poarta
De la vatra pîn’ la poarta
Ca sa te mai vad o data –
Unica si minunata!
Vino, mama, sa ma vezi,
Vin’ de-acolo de-unde sezi –
Vino unde-s cîmpii verzii,
Vino, ca sa nu ma pierzi!
Vin’, maicuta, în lumina
Si-arata de mine mila –
Sunt satul si eu de tina
Si-as vrea o moarte senina!
Dumitru Lavric

 

Devenirea

scap în Mine
ceea ce-am fost
Ieri
(doar pentru o clipa)
Azi
încep a stivui
mun_i de cristale
nevazuti
nici de mine
suvoaie de molecule
extrag din Tine
cu ele îmi adaug
ponderabilitatea
fiind masurat
astept astept
ori cinci
plus doi
atât astept

întreTimp
de brate ma dezleg
încet ma îndepartez
de Tine
mereu alerg mereu
înspre Eu
acumA
atingeri divine
le simt
maturizând obrajii
sub mângâieri
(descântece) de Nymfe
ma ocrotesc
(îmi pierd) din Puritate
gramezi de fericire
scap în Mine
(si nu mai sunt)
ceea ce-am fost
Ieri
(învat de laTine)
Azi
sa-mi organizez (T-C)
(De)Venirea!
Nica Amarie, Basarabia

 

 

Viata mea – un drum si-un scaun

Mi-am scos cararile din tâmpla,
din talpi si din cuvinte
ca pe niste ate
lungi si scurte,
le-am înnodat pe degetul inelar.
Toti pasii în jurul meu
sprijina clopote pe asfalt,
iar ecoul împiedicat al strazii
coboara în oameni
ca vocea a doua din bataia inimii;
moloz de urme,
dezmat al trecerii,
ici colo
câte un scaun fara spatar,
cu picioarele atât de scurte
încât stând pe el
lumea mi se aseaza pe genunchi
exact în dreptul ochilor
luându-mi lumina.
Din înaltime
se vor rastogoli peste coastele mele
pietrele lui Sisif,
îmi vor cadea peste picioare
si drumul va urla în mine
ca nasterile demente
ale unei
rani

Marina – Evelina Cracana

 

Parere

Sunt omul care pe toate le poarta,
Sunt cel care tace si iarta
Sunt cel ce-l cauti când lumea e moarta,
Sunt fiinta ce nu are o soarta!
Faptura a trecutului,
Copil al suferintei,
Copil cu chip de înger,
Predestinat doar vidului.
Fantasma absurda,…
O aparenta tacuta,…
Un suflet taciturn,
Un suflet la capat de drum.
Alexandra Agarafinei

Vis
Visul real pe care-l aveam
S-a pierdut în zarea aurie,
Iar eu, care înca credeam
Am cazut în neant de vie…
Cum visul acum s-a dus
Si viata e din nou pustie,
Ma mint ca primesc un raspuns;
Am cazut în minciuna de vie…
Visam nebuna la un ideal,
Dar n-a fost sa fie!
Ma cufundam într-un pocal;
Am cazut în otrava de vie…
Alexandra Agarafinei

 

My life – a road and a chair

I plucked my paths out of my temple,
out of my soles and my words
like some long and short threads
I knotted them around my ring finger.
All the steps around me
lean bells upon asphalt
and the streat’s stumbled echo
descendent into the people
like the second voice of a heart beat.
Debris of traces,
debauchery of passing,
here and there
a blackless chair
with so short legs that
when sitting on it
the world lays down on my knees
precisely in front of my eyes
closing the sun.
From height,
the Sisif’s stones
will roll among my ribs
falling on my feet
and the road will scream in me
like the insane births of a
wound

Marina – Evelina Cracana
19.02.2009

Destin

Ma cheama Gheorghe ca pe Sfântul
Si TAUR sunt în zodiac
Si „bat” în lung si-n lat pamântul
„Reptilelor” sa vin de hac.

Sisifica

Mereu spun ca nu-i asa
Dar în fiecare zi
Nu câstig pe cât as vrea
N-am pe cât as cheltui
***
Fara par în cap
Fara dinti în gura
Îndoieli nu-ncap
E-o caricatura.

Pragmatism
În avântu-ti furtunos
Sa nu dai mereu ti-am spus
Cu picioru-n cel de jos
Si cu capu-n cel de sus!

Gropile din municipiu
Stau pitite-sunt o droaie-
Si asteapta. Mintenas
Dupa ce cade o ploaie
Ies si ele în oras.

Întrebare
Încalzit la focul turbei
Cugeta-n spa_iul ograzii:
Au iesit „Poetii urbei”
Dar pe când „Poetii strazii”?

Scepticul
La tribunal a constatat
O situatie bizara
Judecatorii: în palat
Dreptatea: pe afara.

 

Kashmir
La atentate-i predispus?
La razboi civil, teroare
Lumea de-aici e indusa
Ca si-a noastra…în eroare.

Unui somer
Amarât, cu ochii storsi
Liber, dar al nimanui
Astazi numai pui de bors…
Niciodata bors de pui.

Nefireasca
Catre cei de sus tot strig
Sa se auda. Deocamdata
Vara razele ma frig…
Iarna notele de plata.

Intentii
În ast an, numar par. Care?
Unele masini par care
Iar orasul ce parc are
Seamana cu o parcare.

 

Unui „nationalist”
Obtiunea este clara
Si în vorba si în gest
Are dragoste de tara…
Tara situata-n Vest!

„Apa” extrema urgenta
Multi din frauda se-adapa
Si desi spertu-i dedus,
Dintre cei intrati la apa
Pe el „APA”-l tine sus!

Unde-s nuntile de-alta data?
La tara-alaiul când trecea
Pe ulita, se chiuia…
Acum „domnii” se jeneaza
Si, ca atare…claxoneaza.

Conjunctii
În tara e debusolata
Si-n orase saracie crasa
Restructurarea te-arunca-n strada
Tranzitia îti face vânt din casa.

Recunostinta
Prin gestu-ti ne indispui
-Si ne-nceaca toate cele-
Când banii lele depui
Pentru el un…pui de lele!
Epigrame
Autor Gheorghe Hreapca



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5