Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poesis

    Cantecul femeii desculţe

     

    Stevie uscata
    plante fara nume
    faceti-va toate
    bune de mâncat
    am ramas deodata
    singura pe lume
    fiindca puii mamii
    toti i-am îngropat
    Cleveteste satul
    sparge infinitul
    lumea e desculta-n
    sat si în oras
    a murit barbatul
    a murit iubitul
    si se ia de mine
    noul arendas
    Ni s-a dat pamântul
    Tarina pustie
    legea a fost neagra
    în aplombul ei
    blestema-i-ar sfântul
    cel din sihastrie
    scoala-te Stefane
    leaga-i de curmei
    Timp de bautura
    si întunecare
    colcaie escrocii
    printre anii mei
    jaf fara masura
    jaf la drumul mare
    tara e în prada
    vai de steaua ei
    Au scornit vampirii
    alte inchizitii
    si au mers departe
    în avântul lor
    florile iubirii
    roase de tranzitii
    au cazut de-o parte
    s-au uscat si mor
    Costuri sociale
    terapii socante
    si tranzitii sterpe
    fara de final
    printre osanale
    si lumini galante
    umbla duhul foamei
    preoccidental
    Mircea, tu, batrâne
    Stefane cel Mare
    si tu, Alexandre
    au nu v-ati trezit
    cu porniri pagâne
    si cu disperare
    hai, veniti la treaba
    noi am obosit
    Teodor Jacota

     

     

    Ora

    la ora exacta
    rage un magar
    veneau într-un pas talibanii
    sa-i tina isonul
    cu dulce si-amar
    si-n fala sa-si numere banii
    În toamne de aur
    aprinse si reci
    cu ape prelungi curgatoare
    iubirile calde
    lasau pe poteci
    sublima ostracizare
    Va fi primavara
    sau nu vor mai fi
    nici flori ivorii delicate
    ori pasarea noptii
    pe cer va pluti
    cu-aripile grele lasate
    Teodor Jacota

     

    Martisor

    Iarna asterne peste tara
    Mantie de argint, catifelata –
    Semn ca va veni si-o primavara
    Dupa zapezile de asta data!
    Poate ca iarna vrajbei noastre trece
    Si va aduce-n locu-i mîntuirea –
    Semn ca viata noastra se petrece
    Dar avem în fata nemurirea!
    Un ghiocel îsi pune semnatura
    Ca martisor, pe-un zîmbet tineresc –
    Semn ca ma-mbratiseaza iar natura
    Si ma înva_a cum sa supravietuiesc!
    Dumitru Lavric

    Ghiocelul
    Venit chiar din împaratiile zapezii –
    Un Fat-Frumos în zale de verdeata
    Ridica albul semn spre orele amiezii
    Si sunet de cristal aduce-n viata:
    E vestitor, dar viata sa e scurta
    Cît sa anunte primaveri în zare;
    Înca în neclintire, padurea îl asculta
    Si-si contureaza visuri viitoare …
    Nu-l viziteaza aripi de albina,
    În preajma-i se aduna frigul mortii
    Dar el rezista în lumina lina –
    Neîmpacat în valea trista-n sortii!
    Dumitru Lavric

    Mama
    Vino, mama, si ma poarta
    De la vatra pîn’ la poarta
    Ca sa te mai vad o data –
    Unica si minunata!
    Vino, mama, sa ma vezi,
    Vin’ de-acolo de-unde sezi –
    Vino unde-s cîmpii verzii,
    Vino, ca sa nu ma pierzi!
    Vin’, maicuta, în lumina
    Si-arata de mine mila –
    Sunt satul si eu de tina
    Si-as vrea o moarte senina!
    Dumitru Lavric

     

    Devenirea

    scap în Mine
    ceea ce-am fost
    Ieri
    (doar pentru o clipa)
    Azi
    încep a stivui
    mun_i de cristale
    nevazuti
    nici de mine
    suvoaie de molecule
    extrag din Tine
    cu ele îmi adaug
    ponderabilitatea
    fiind masurat
    astept astept
    ori cinci
    plus doi
    atât astept

    întreTimp
    de brate ma dezleg
    încet ma îndepartez
    de Tine
    mereu alerg mereu
    înspre Eu
    acumA
    atingeri divine
    le simt
    maturizând obrajii
    sub mângâieri
    (descântece) de Nymfe
    ma ocrotesc
    (îmi pierd) din Puritate
    gramezi de fericire
    scap în Mine
    (si nu mai sunt)
    ceea ce-am fost
    Ieri
    (învat de laTine)
    Azi
    sa-mi organizez (T-C)
    (De)Venirea!
    Nica Amarie, Basarabia

     

     

    Viata mea – un drum si-un scaun

    Mi-am scos cararile din tâmpla,
    din talpi si din cuvinte
    ca pe niste ate
    lungi si scurte,
    le-am înnodat pe degetul inelar.
    Toti pasii în jurul meu
    sprijina clopote pe asfalt,
    iar ecoul împiedicat al strazii
    coboara în oameni
    ca vocea a doua din bataia inimii;
    moloz de urme,
    dezmat al trecerii,
    ici colo
    câte un scaun fara spatar,
    cu picioarele atât de scurte
    încât stând pe el
    lumea mi se aseaza pe genunchi
    exact în dreptul ochilor
    luându-mi lumina.
    Din înaltime
    se vor rastogoli peste coastele mele
    pietrele lui Sisif,
    îmi vor cadea peste picioare
    si drumul va urla în mine
    ca nasterile demente
    ale unei
    rani

    Marina – Evelina Cracana

     

    Parere

    Sunt omul care pe toate le poarta,
    Sunt cel care tace si iarta
    Sunt cel ce-l cauti când lumea e moarta,
    Sunt fiinta ce nu are o soarta!
    Faptura a trecutului,
    Copil al suferintei,
    Copil cu chip de înger,
    Predestinat doar vidului.
    Fantasma absurda,…
    O aparenta tacuta,…
    Un suflet taciturn,
    Un suflet la capat de drum.
    Alexandra Agarafinei

    Vis
    Visul real pe care-l aveam
    S-a pierdut în zarea aurie,
    Iar eu, care înca credeam
    Am cazut în neant de vie…
    Cum visul acum s-a dus
    Si viata e din nou pustie,
    Ma mint ca primesc un raspuns;
    Am cazut în minciuna de vie…
    Visam nebuna la un ideal,
    Dar n-a fost sa fie!
    Ma cufundam într-un pocal;
    Am cazut în otrava de vie…
    Alexandra Agarafinei

     

    My life – a road and a chair

    I plucked my paths out of my temple,
    out of my soles and my words
    like some long and short threads
    I knotted them around my ring finger.
    All the steps around me
    lean bells upon asphalt
    and the streat’s stumbled echo
    descendent into the people
    like the second voice of a heart beat.
    Debris of traces,
    debauchery of passing,
    here and there
    a blackless chair
    with so short legs that
    when sitting on it
    the world lays down on my knees
    precisely in front of my eyes
    closing the sun.
    From height,
    the Sisif’s stones
    will roll among my ribs
    falling on my feet
    and the road will scream in me
    like the insane births of a
    wound

    Marina – Evelina Cracana
    19.02.2009

    Destin

    Ma cheama Gheorghe ca pe Sfântul
    Si TAUR sunt în zodiac
    Si „bat” în lung si-n lat pamântul
    „Reptilelor” sa vin de hac.

    Sisifica

    Mereu spun ca nu-i asa
    Dar în fiecare zi
    Nu câstig pe cât as vrea
    N-am pe cât as cheltui
    ***
    Fara par în cap
    Fara dinti în gura
    Îndoieli nu-ncap
    E-o caricatura.

    Pragmatism
    În avântu-ti furtunos
    Sa nu dai mereu ti-am spus
    Cu picioru-n cel de jos
    Si cu capu-n cel de sus!

    Gropile din municipiu
    Stau pitite-sunt o droaie-
    Si asteapta. Mintenas
    Dupa ce cade o ploaie
    Ies si ele în oras.

    Întrebare
    Încalzit la focul turbei
    Cugeta-n spa_iul ograzii:
    Au iesit „Poetii urbei”
    Dar pe când „Poetii strazii”?

    Scepticul
    La tribunal a constatat
    O situatie bizara
    Judecatorii: în palat
    Dreptatea: pe afara.

     

    Kashmir
    La atentate-i predispus?
    La razboi civil, teroare
    Lumea de-aici e indusa
    Ca si-a noastra…în eroare.

    Unui somer
    Amarât, cu ochii storsi
    Liber, dar al nimanui
    Astazi numai pui de bors…
    Niciodata bors de pui.

    Nefireasca
    Catre cei de sus tot strig
    Sa se auda. Deocamdata
    Vara razele ma frig…
    Iarna notele de plata.

    Intentii
    În ast an, numar par. Care?
    Unele masini par care
    Iar orasul ce parc are
    Seamana cu o parcare.

     

    Unui „nationalist”
    Obtiunea este clara
    Si în vorba si în gest
    Are dragoste de tara…
    Tara situata-n Vest!

    „Apa” extrema urgenta
    Multi din frauda se-adapa
    Si desi spertu-i dedus,
    Dintre cei intrati la apa
    Pe el „APA”-l tine sus!

    Unde-s nuntile de-alta data?
    La tara-alaiul când trecea
    Pe ulita, se chiuia…
    Acum „domnii” se jeneaza
    Si, ca atare…claxoneaza.

    Conjunctii
    În tara e debusolata
    Si-n orase saracie crasa
    Restructurarea te-arunca-n strada
    Tranzitia îti face vânt din casa.

    Recunostinta
    Prin gestu-ti ne indispui
    -Si ne-nceaca toate cele-
    Când banii lele depui
    Pentru el un…pui de lele!
    Epigrame
    Autor Gheorghe Hreapca



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5