Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POESIS… Mircea Paul IORDACHE

GIOCONDA
(IMPRESII PARIZIENE)

Aşa îngândurată, cu ochii larg-deschişi,
Tu pari o căprioară ce iedu-şi ocroteşte,
De fiarele pădurii, de ghearele de lincşi,
Şi-ai vrea, deşi firavă, să lupţi tu, bărbăteşte.

Aşi vrea să fiu Orfeu şi să-ţi vrăjesc privirea,
S-alung din juru-ţi neguri şi să adun lumina,
În ochii verzi, sălbatici, găsind izbăvirea,
Să îmblânzesc pădurea, sfidând-o pe Fortuna.

Deşi pari a fi Venus, de fapt, eşti Diana,
Cu vii săgeţi în tolbă şi gamba încordată,
Misterioasă-n toate, zeiţă Selena,
Din ceţuri te descoperi acum, întâia dată.

Cu sete îţi absorb săgeata din privire,
Trăind ardent destinul cerbului săgetat
De arcul zeiţei, aflată-n urmărirea
Aceluia ce-i privise trupul îmbăiat.

5-august-2010

TURNUL EIFFEL
(ASCENSIUNI PARIZIENE)

Între cele patru picioare gigantice
ale unui dinozaur din oţel,
eu par a fi oul,
adăpostit pentru eclozare.

Gâtul mezozoicei reptile ferecate
susţine un minuscul craniu,
ce se adapă direct din nori.

În măruntaiele oţelite ale gigantului,
sunt absorbit printr-un picior –
de parcă, dinozaurul ar fi gasteropod.

Mai apoi, prin verticala gâtului,
sunt proiectat spre maxilarul ce mestecă, din când în când,
semeni de-ai mei.

Era ziuă când am întâlnit umbra uriaşului…
Acum, iată, orizontul crepuscular este roş-violet.

Acolo, jos, se dezvăluie o imensă stea de mare, petrificată,
călcată în picioare de acest saurian…
Şi totuşi, steaua este vie –
toate braţele irizează mirifice fosforesecenţe .

Capul reptilei ciclopiene îşi roteşte continuu
fulgerul unicului ochi.

Pentru o clipă,
creştetul meu este mângâiat de raza umblătoare….
În imensitatea acelei clipe, simt că am devenit zeu; apoi …
Apoi urmează prăbuşirea în bezna nopţii pământene –
ca un Icar.

Pe pământ, mă metamorfozez din nou:
acelaşi călător singuratic, prin acelaşi furnicar omenesc…
29 august 2010



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 28 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5