Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poet în ,,Cartea Recordurilor” – bistriţeanul Gh. Mizgan cu un „ADN poetic”

Primit pentru publicare: 26 iul. 2017
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 27 iul. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 Poet în ,,Cartea Recordurilor” – bistriţeanul Gh. Mizgan cu un „ADN poetic”

 

Caz rarissim ca în „Guiness Book”, fie şi naţional, să intre  condeierii. Nu pare a fi domeniul stihuitorilor. Iată însă că translând câteva fundamente ale geneticii în domeniul poeziei, s-a realizat o performanţă de cert interes pentru arhitectura poeziei, omologată ca atare.

Se ştie că genetica este un vârf de lance  al crecetării ştiinţifice, aducând în răstimpuri descoperiri spectaculoase. Dar… nu este oare şi o genetică a comunicării, a poeziei? Există şi coperta ilustrează acele spirale elicoidale, urcând misterios şi generând undeva magnific comprehebsiunea interumană. Încercând să intre în structurile intime ale vorbirii şi scrierii, descinzând de la comunicarea completă: fraze-propoziţii-sintagme, Inginerul, poetul, artistul plastic Gheorghe Mizgan s-a oprit la elementele dintâi, la Alfabet. Dacă astrofizicienii vorbesc despre numitele „cărămizi” ale Universului, negreşit că alfabetul este înşiruirea de „cărămizi” primare ale comunicării organizate.
Domnia sa a scos recent, la Editura Vatra veche de la TG. Mureş, a dlui Nicolae Băciuţ, o miniplachetă, „o cărticică de buzunar”, cum s-ar fi exprimat Tudor Arghezi şi Marin Sorescu deopotrivă. Editorul „ADN-ului poetic” şi generosul ei prefaţator, dl. Nicolae Băciuţ, observă cu sagacitate că autorul „îşi cere dreptul la cuvânt şi prin formaţia sa profesională de inginer”, după paisprezece volume apărute.
De la anticii europeni şi asiatici până azi, întâlnim efortul de a inova versul, încât s-ar putea alcătui o excepţională lucrare despre capitolul poeziilor cu formă fixă, precum şi inovaţiile adiacente introduse.
Voi da un singur exemplu, pe Guilaume Apollinaire, care s-a gândit să realizeze o concordanţă între tema fiinţei umane şi forma textului poetic. Astfel a realizat poezia „OMUL” (L’homme), în care, variind măsura versurilor (lungimea fiecăruia), a realizat poezia, care are forma bipedului zis „om”  (cu pălărie, mâini), alcătuit nu din oase, ci…din cuvinte. Aliteraţiile lu Coşbuc încă sunt bine cunoscute (clasicul „prin vulturi vântul viu vuia”).
Inginerul-poet bistriţean a coborât, cum spuneam, până la alfabet şi a realizat pentru 24 de litere  ale acestuia (din 31 câte are efectiv alfabetul Limbii române) poezii cu structura catrenului clasic (ritm, rimă). Pentru litera „A”, avem aplicate trei poezii, pentru „B”  două, pentru litera „E” şase, pentru „Z” cinci etc., toate cuvintele inei poezii aparţinând unei litere date.
Luăm ca exemplu litera „S” din care dăm  întâia strofă:
Se scutură salcâmu-n seară,
Se schimbă starea selenară,
Se stinge strigătul suind,
Spume se sparg  stropind”
(SE STINGE STRIGĂTUL)
Să nu se mire potenţialul cititor, fiindcă pentru multe litere nu se pot practic forma texte: cu „ă” de pildă, cu „y”, „W”sau Q.
După o asemenea cursă de alergare poetică prin alfabet şi cuvinte „simile”, încheierea o face poetul (cu intenţia secretă de a „năuci” pe cititor)  cu un multiacrostih dedicat cunoscutei scriitoare, pictor, publicist, epigramist, dna. Virginia Brănescu.
Desigur că cei care vor beneficia de miniplachetă îşi vor face o impresie şi mai clară asupra realei performanţe a poetului Gh. Mizgan.
Câteva cuvinte despre sensurile micropoemelor, fiindcă s-a văzut şi în strofa de mai sus, că acestea au sens, repartizate la nivelul fiecărui vers, astfel încât avem frazele formate 90% prin coordonare, o asociere de elemente substantivale cu deosebire şi verbe, rezultând apoi propoziţii. Avem itemic un eclectism în sinele fiecărei poezii, dar este o performanţă şi faptul că s-a făcut efortul de a da sensuri cât mai clare posibil.
„Nu ştiu egzact”- vorba bucureşteanului Vanghelie- cine a mai experimentat elemente din ceea ce a realizat stihuitorul bistriţean, dar negreşit că  înregistrăm o performanţă în tehnici ale versificaţiei, ilustrând încă o dată, dacă mai era nevoie că autorul este un om al ideilor îndrăzneţe, al formulărilor neconforme.
De lăudat prolificitatea autorului întru apariţii (14 volume până la ora actuală), în efortul (firesc oricărui creator) de a mai turna câte un cancioc de bronz la o celebritate spre care pare să aibă dreptul de a privi. În drumul acesta, lăudabil altfel, avem o bornă de hotar demnă de semnalat.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5