În 1893 s-a căsătorit cu Emma Curdin (Corradini) din Sent. Au avut împreună patru copii la Pisa (prima născută Erica a murit la vârsta de un an, urmată de Erica, Bignia și Andri Albert). În 1906, la vârsta de 43 de ani, Lansel s-a întors definitiv în Elveția cu familia, mai întâi la Sent și apoi pentru a-și continua educația copiilor la Geneva. Lansel a petrecut încă multe luni în Engiadina și pe drumuri. Din acest moment s-a dedicat aproape exclusiv studiului culturii romanice și operei sale de poet. Cu scrierile sale a luptat pentru o renaștere a romanșului. Devine poetul național al populației romanși. Eseurile sale lingvistice care apără romanșa împotriva scrierilor iredentiste din Italia, care au degradat romanșul la un dialect lombard și au cerut încorporarea zonelor romanșului pe teritoriul național italian, au primit o mare importanță și atenție. Lansel și-a publicat lucrările în ediții bibliofile, a editat lucrările lui Giovannes Mathis și Gian Fadri Caderas și a editat diverse antologii de poezie. El a subvenționat parțial aceste ediții și a ajutat și alte ediții, de exemplu gramatica și dicționarul de Antoine Vellemann. În 1911 a fondat Chalender Ladin, un almanah anual, împreună cu pastorul Otto Gaudenz, și a rămas multă vreme un colaborator activ și susținător al acestui organ oficial al Uniun dals Grischs, care poartă și astăzi motto-ul său pe coperta: „ Mătușă Rumantschs, fii rumantsch! Printre romani numai romanși!». În timp a strâns o colecție importantă de manuscrise și cărți romanice vechi (numerose duplicate și o colecție unică de ziare din Engadina de Jos din secolul al XIX-lea ars în incendiul satului Sent în 1921). La expoziția de stat din 1914 de la Berna, a expus într-o vitrină diverse documente și obiecte din colecția personală. (…). Lectură completă la adresa: https://www.napocanews.ro/2024/06/poetul-peider-lansel-un-eminescu-al-romansilor-din-elvetia-o-conexiune-cu-criticul-clujean-adrian-marino.html