Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poetul și alte poeme, de LUCIA OLARU NENATI

Poetul și încă o parte din poemele publicate de LUCIA OLARU NENATI în volumul V al Antologiei de poezie ANAMAROL, sub titlul de SIMBIOZE LIRICE (POEȚII FĂRĂ FRONTIERE), realizat de  Rodica Elena Lupu (din România) şi George Roca (din  Australia).
Prezentul text este editat de Diana Aghiorghiesei, Redacția Revistei Luceafărul.

  
 
POETUL
 
Cel ce rostuie hotarul
Fiindului de nefiind
Cel ce ştie turna-n trupuri
Ploaia-sufletul de-argint
Până nu se mai înseamnă
Fiindul de nefiind,
Cel ce văzul azi îl umple
Dară vine de nicicând
Iar când lutul i se surpă
Se-mprăştie peste lume
Ca o ploaie de argint…
 
Solzul frunzei viu în lună
De-al său suflet strălucind.
 
 
 
HAIKU
 
“M-a trăit destinul ca pe-o frunză”
Cel mai scurt haiku din viaţa mea
Ni s-a dat ordin să trăim lumina
Şi-am căutat să-ndeplinesc porunca grea.
inesc porunca grea.
 
 
TRANSPARENŢĂ
 
În cetatea asta-n care
Nimeni nu mă mai cunoaşte
Feţe vii şi feţe moarte
Trec ca norii peste ape.
 
Împrumută fiecare
din lumina mea o parte.
 
În cetatea asta verde
Toată lumea m-a uitat
Nimeni parcă nu mă vede.
Cum nici n-aş fi existat.
 
Zi de zi tot mai departe
Adîncesc alba-mi tăcere
Învăţînd să tac pe note
Precum apele-n cădere.
 
Poate o ninsoare-albastră
Mi-a supt chipul în adînc
Poate-o linişte sihastră
M-a înfăşurat pe-un cînt
Şi nu sînt decît o umbră
Şi nu sînt decît cuvînt
 
În cetatea asta parcă
Mă întorc cu un toiag
După veacuri petrecute-n
Valea Plîngerii
Pribeag.
 
                    
ACADEMIA DE  AUR  ŞI  PURPURĂ
 
Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire în adânc.
 
Fiece pas sporind augustul preţ
Al sublimei arte cu care ştie frunza
Toamna să moară.
 
Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur şi purpură
Din superbia căreia-nvăţăm
Cu câtă frumuseţe eşti dator
Să-ţi cucereşti apusul ca pe-o nuntă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5