Marinela Barna s-a născut la 21 ianuarie 1978, la Brașov. Este căsătorită și are o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Lucian Blaga din Sibiu și, de atunci, lucrează ca muzeograf la Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov. Despre viața și activitatea membrilor familiei Mureșianu, ca și despre structura muzeului, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 10 august 2012, în incinta acestuia.

– Doamnă Marinela Barna, vorbiți-mi, vă rog, despre cei mai marcanți membri ai familiei Mureșianu.
– Iacob Mureșianu a fost un remarcabil publicist, poet și om politic, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut la 28 noiembrie 1812, în satul Rebrișoara [din comuna cu același nume, Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac (astăzi, în județul Bistrița-Năsăud)]. A făcut studiile la Blaj, după care, la cererea negustorilor români, a ajuns la Brașov, în anul 1836, pentru a înființa o școală destinată copiilor români din cetate. Aici, s-a căsătorit, în anul 1840, cu Sevastia Nicolau, fiica unor bogați comercianți din Șcheii Brașovului, primind, ca dar de nuntă din partea părinților ei, casa care astăzi este Muzeul Mureșanu, unde li s-au născut zece copii. Pe lângă faptul că a contribuit la punerea bazelor învățământului românesc la Brașov (a fost profesor și director la liceul latino-german din cetate, unde a activat 20 de ani), a întemeiat, împreună cu George Barițiu, primul ziar românesc din Ardeal, Gazeta de Transilvania, devenit, ulterior, Gazeta Transilvaniei; fiul său, Aurel, l-a preluat, transformându-l în cotidian și deschizând o tipografie a familiei în această casă. Un alt fiu, numit tot Iacob, compozitor, născut în anul 1857, a studiat la Conservatorul din Leipzig, după care s-a stabilit la Blaj, unde s-a căsătorit. Aici, a renăscut viața artistică a orașului, tipărind prima revistă muzicală din Transilvania, Musa Română, și, tot aici, a încetat din viață în anul 1917. Iacob Mureșianu a murit la 29 septembrie 1887, la Brașov [Principatul Transilvaniei, Imperiul Austro-Ungar], fiind înmormântat în Cimitirul Groaveri din cetate. Andrei Mureșianu, vărul său, a fost un cunoscut profesor, publicist, poet, traducător și revoluționar, născut la 16 noiembrie 1816, la Bistrița [Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac]. A făcut studiile la Blaj, apoi a venit la Brașov, unde s-a căsătorit cu Suzana Greceanu, cu care a avut un băiat și o fată. Aici, a fost profesor, predând la aceeași școală ca și vărul său. În timpul Revoluției de la 1848, a scris poezia Un răsunet, care a devenit imnul revoluției din Transilvania – astăzi, cunoscut ca Deșteaptă-te, române!, imnul de stat al României. A murit la 12 octombrie 1863, la Brașov [Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac], fiind înmormântat în cimitirul Bisericii Sfânta Treime de pe strada Pe Tocile din cetate.

– În continuare, vă rog să faceți o descriere a sălilor muzeului.
– Prima încăpere prezintă istoria venirii la Brașov a lui Iacob Mureșianu și căsătoria sa, două tablouri pictate în ulei – al său și al soției –, fotografii ale copiilor la diferite vârste, obiecte donate de urmașii familiei, piese de mobilier și o machetă a casei. A doua sală adăpostește publicații pe care le-a editat, o prezentare a vestimentației din secolul al XIX-lea, ilustrată cu fotografii din arhiva familiei, un tablou al lui Andrei Mureșianu, mobilier și sobe originale. Urmează Salonul Mureșenilor, unde erau primiți oaspeții, se cânta la pian și aveau loc diverse întruniri politice sau artistice. Aici, sunt expuse fotografii ale membrilor familiei, însoțite de scurte biografii, și o succintă istorie a ziarului Gazeta de Transilvania. Următoarea încăpere îi prezintă pe muzicienii familiei: Iacob I. Mureșianu și fiul său Iuliu, de asemenea un strălucit muzician, al cărui bust este expus aici, alături de pianul lor, de producție vieneză, un stereoscop de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un obiect ornamental și alte fotografii ale Mureșenilor. În cea de-a cincea sală, se află arborele genealogic al familiei; la Brașov, mai trăiește un singur descendent, Lucia Bunaciu [decedată în anul 2018]. Tot aici, se află biroul lui Aurel A. Mureșianu, fiul lui Aurel, gazetarul, cărți tipărite în tipografia familiei și câteva exemplare ale publicațiilor pe care le-au editat. Urmează Casa Muzicii, alcătuită din trei încăperi unde sunt ilustrați muzicienii născuți sau care au activat la Brașov – George Dima și Dinu Niculescu, alături de fotografia Luciei Mureșianu, fiica lui Iacob, compozitorul. Apoi, e rândul camerei care prezintă istoria suportului de înregistrare a sunetului – discuri metalice (de la sfârșitul secolului al XIX-lea), de ebonită și de vinyl, bandă de magnetofon, casetă audio, casetă video și compact disc. Mai sunt expuse o cutie muzicală de la același final de veac al XIX-lea, un armoniu, patefoane, pick-upuri și un acordeon. În continuare, se află Muzeul Imnului Național.

– Când a fost ridicată clădirea?
– A fost construită în secolul al XVI-lea, dar a intrat în posesia Mureșenilor la începutul veacului al XIX-lea.

– Cine a fost ultimul proprietar din cadrul familiei?
– Ultima oară, casa a aparținut Luciei Bunaciu, care a făcut toate demersurile necesare pentru ca și alte spații din această clădire să fie donate sau vândute statului român.

– Mai există urmași în viață?
– Sunt copiii născuți în anii ’90 – de exemplu, nepotul Luciei Bunaciu, care locuiește în Franța, sau o nepoată a sa, stabilită în Canada.

– Când a devenit clădirea muzeu?
– După un demers îndelungat al familiei, Mircea Gherman a reușit să deschidă, în anul 1968, o secție memorială în cadrul Muzeului Județean din Brașov, pentru ca, în anul 1997, aceasta să devină muzeu cu independență juridică. Până acum, s-a putut recupera doar etajul casei, parterul fiind în proprietate privată. Clădirea este monument istoric încadrat în categoria A.

Florin Bălănescu