,,Eroii noştri sunt stejari şi vulturi
Şi flori de câmp, tot câmpul românesc;
De două mii de ani şi mai din urmă,
După furtuni, aici se regăsesc!

Când ridicăm un bulgăre de glie,
În el respiră-un frate legendar;
El s-a luptat, cât l-a ţinut fiinţa,
Să ţină vie borna la hotar!

Eroii noştri n-au fost supraoameni
Şi nu şi-au vrut din marmore statui;
Ei năzuiau să-şi crească rodu-n brazdă,
Să nu devină prada nimănui!

Şi mai doreau ca celor dragi de-acasă
Să nu le fie sufletul durut
Atunci când coasa seceră destine,
Cu sunetul viorilor de lut…

Eroii noştri sunt stejari şi vulturi
Şi flori de câmp, tot câmpul românesc;
Când sfărâmaţi un bulgăre de glie,
Să ştiţi că-i trup din trupul strămoşesc!

Şi când priviţi în zarea neumbrită,
Peste meleaguri sfinte care dor,
Să vă-ncălzească bunii şi străbunii,
Ce ard lumini nestinse-n Tricolor…”