Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poezii

    Teodor Jacotă

    BALADĂ DIN OBOR

     

    Plângea o capră albă în obor

    în bărbie rumegând blesteme

    era tânără și-i era dor

    cineva pe nume să o cheme

     

    Mulți se-ndoiesc de-a mea pudoare

    cică-ar fi puțin exagerat

    fiindcă straiele îmi sunt sumare

    altele nu sunt de cumpărat

     

    Zi de zi mă scol de dimineață

    iau dejunul și merg în obor

    chiar dacă mi-i frig la poponeață

    iată! să fii capră nu-i ușor

     

    Nu am țap de multe luni de zile

    și-a trecut sezon după sezon

    am trăit cu doctori și pastile

    fără Nicolae sau Ion

    Vreau stăpân, cum are fiecare

    vreau un țap înalt, frumos și bun

    să mă-njunghie și să mă dea cu sare

    pe altarul sfântului Crăciun

     

    Vreau un țap și o logodnă mare

    să ne bucurăm și noi puțin

    să chemăm oierii și ursarii

    chiar și Ciobănescul Carpatin

     

    Vreau trei iezi ca lacrimile pure

    să se zbenguiască în livezi

    să exclame lupul din pădure:

    asta e celebra cu trei iezi

     

    Dar sunt tristă cum e trist oborul

    loc pustiu, în zi de târg, cum vezi

    oamenii au cârciumi și buticuri

    nu mai vor nici capre și nici iezi

     

     

     

     

     

    NOAPTEA CU SFINTE RĂŞINI

     

    frezii

    frenezii

     

    parfumuri

    pretimpurii

     

    sfinţi

    cuvioşi

    blajini

     

    noapte cu

    sfinte răşini

     

    şi iarbă crudă

    crudă

     

    ţipăt de miel

    să se-audă

     

    sună un clopot

    şi tace

     

    noapte cu

    sinceră pace

     

    noapte a

    sfintelor taine

     

    a zânelor fără

    de haine

     

    muguri de voce

    în strană

     

    cuvinte fără

    prihană

     

    noapte uluitoare

    cu fantezii

    călătoare

     

    gânduri …

    să mori

    să renaşti

     

    făclie albastră

    în ziua de Paşti

     

    suflare palidă

    pură

     

    inimă fără

    arsură …

     

     

    FIUL ZEULUI APRIL

     

    vreme

    de căciuli

    sumane

    sănii

    clopoţei

    topoare

    vreme

    de făpturi

    umane

    ce purced

    la vânătoare

    vântul urlă

    frigul doare

    şi mă plâng

    ca un copil

    sus pe turlă

    stă călare

    fiul zeului

    April

    scuturând

    pletele rare

    de zăpezi

    ucigătoare

    şi de vânt

    policolor

    lacrimi roz

    au să-l doboare

    ca un semn

    de resemnare

    pân’ la nunta

    florilor

     

     

    BETLEEM

     

    la ieslea cea nouă

    sunt aburi fierbinţi

     

    ce mult au oftat

    boii, cuminţi

     

    treziţi-vă semeni

    cu aprig stigmat …

     

    trădarea e moarte

    uitarea e somn

     

    şi-a pruncului jertfă

    în straie de Domn

     

    cutremură stânca

    din munţii golaşi

     

    la Steaua lui, Doamne

    rugăm să ne laşi

     

    măslinii îndură

    floarea iubirii

     

    şi vântul tainic

    al mântuirii

     

    treziţi-vă semeni

    cu aprig stigmat

     

    căci boii, cuminţi

    demult au oftat

     

     

    SORIN OLARIU

    Născut pe 8 februarie 1965 la Caransebeş ca fiu al preotului Pavel Olariu din Buchin şi al soţiei acestuia, Mariţa.

    Absolvent al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Traian Vuia din Timişoara, 1991 şi al Facultăţii de Teologie-Istorie Andrei Şaguna din Sibiu, 2002. Cursuri post-universitare de management la IPTV din Timişoara şi Universitatea Drăgan din Lugoj, 2001.

    Profesor si inginer, realizator de emisiuni cultural-educative la TV Eurosat, Radio 11 Plus şi Radio Analog Caransebeş, antologator si redactor al unor reviste de cultura locale. Autor al mai multor volume de poezii si epigrame, colaborator Radio-TV. Prezenţă activa în revista Epigrama, editata de UER, precum si în numeroase antologii de epigrama românească. Poet, publicist si epigramist. Membru al Uniunii Epigramiştilor din România si vicepreşedinte al Cenaclului  umoriştilor ,,Cincinat Pavelescu” din Bucureşti.

    Redactor cultural la Curentul International, ziarul românilor din America de Nord.

    Actualmente este stabilit în Michigan – SUA, unde lucrează la departamentul de Marketing-Advertising al unei companii multinaţionale de telecomunicaţii.

    Carţi de versuri publicate: ,,Şapte păcate” – Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997. Prefaţa: Anghel Dumbraveanu. ,,Poeme infidele” – Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999. Prefaţa: Anghel Dumbraveanu.

    În pregătire, ,,Anotimp Regăsit” – volum de versuri care va vedea lumina tiparului anul acesta, probabil la Editura Junimea din Iasi.

     

     

    CARTE DE VIZITĂ

     

    eu sunt un lup spânzurat
    de propriul urlet
    sălbatică liturghie
    a codrului arzând interior
    amiază de întuneric
    schimonoseală
    de înger martir
    în ziua a
    şasesuteşaizecişişasea
    din sinaxarul playboy

    eu sunt un lup circumcis
    cu ascuţimea sunetului
    din schelălăitul meu oligofrenic
    actor cu şapte măşti
    repetate una după alta
    până la infinit
    corcitură împuţită
    de ying şi yang
    înger subteran având tatuate
    două aripi de cer albastru
    pe vârful ascuţit
    al cocoaşei

    eu sunt un lup singuratic
    un dobitoc pe cale de dispariţie
    o fiară
    nebună nebună nebună

    care se scaldă noaptea
    în râul rece al morţii
    apoi îşi usucă urletul
    şi rânjeşte
    la Lună

     

     

    SFÂŞIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI

     

     

    era într-o zi de marţi cu degete

    galbene ca de ceară cu
    ceţuri vâscoase devorând oraşul şi oamenii în
    casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri
    vechi de hip-hop

    iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în
    amiaza vernală din când în când

    te mai acompania scârţâitul
    uşii stricate a liftului oprit de decenii
    la subsol

    ştiu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile

    iernii un corb mi-a adus apă

    în plisc să-ţi sorb
    uitarea şi l-am strivit înciudat de
    tâmplă

    dar tu plecaseşi de mai bine de un mileniu atunci demult
    deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori
    însingurat pe ţărmul dintre noi
    să-ţi ascult mersul

    de ape

    mă doare cerul dintre aripi îmi spuneam

    câteodată în gând
    sfâşiat între tine şi tine cu
    sufletul gol ca un
    buzunar de poet

     

     

     

    RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ

     

     

    îmi amintesc de palma grea a tatei
    cum despica cerul copilăriei
    mele în două
    ca un trosnet de muguri
    copţi
    ca o vecernie într-o limbă
    uitată

     

     

    îmi amintesc de palma grea a tatei
    cum se unduia stângace peste
    anii mei fragezi
    ca un nor durut
    de atâta
    zbor ca o aripă de
    înger ostenit

     

     

    îmi amintesc de palma grea a tatei
    acum când tata doar ce-a aţipit
    sub iarbă
    iar greierii s-au pitulat
    în ţârâit

     

     

     

    UN ULTIM GÂND

     

    Ah!să ne strângem in brațe așa ca pentru prima dată.
    Să  ne strângem  in brațe ca pentru ultima dată.
    Să ne scriem scrisori de dragoste,să le aruncăm pe râuri.

    Să le poarte apele până în porturi,să le înece în mare.
    Să ne scriem scrisori,să le poarte porumbeii obosiți,
    Să ne caute porumbeii obosiți,în case în care nu vom mai locui.
     Ah! să ne strângem in brațe,să ne scriem scrisori.

     Ah! să ne așteptăm zeci de mii de ani  in paturi goale,
    Să ne așteptăm in camere  mari și pustii sute de mii de ani.
    Să ne privim în oglinda veche a tinereții noastre,
    Să simțim privirea ochilor decolorați,
    De toamnele ce au trecut,de apele ce s au învolburat.

    Să ne privim în vitrinele magazinelor,două siluete obosite .
    Ah! să ne așteptăm,să ne privim  îndelung .

    Ah!să ne bucurăm de zilele cu soare,de lumina unui felinar.
    Să  ne bucurăm de momentele delicioase de singurătate.
    Să ne crească sufletele de copii,să li se vindece rănile.
    Să ne crească inimile înfrigurate ,
    De primul sărut,de cea dintâi atingere.
    Ah!să ne strângem în brațe,  
    Să ne scriem scrisori pe care nu le vom citi vreodată.

    Ah!să ne așteptăm
    Să ne privim îndelung în câteva poze…

     

    Agnesa Onica, 9 februarie, 2009

     

     

     

    MISTERE I

     

    M-am ridicat

    dintre morminte

    de beton armat

    Pe fruntea-mi incizatǎ nemurirea

    tresaltǎ şi pulseazǎ ca un foc,

    Din masa de argilǎ-nflǎcǎratǎ

    iau naştere pǎcatul şi cǎderea

    Din praful de pe lunǎ-ntors la

    loc

    se oglindeşte fiara-ntǎrâtatǎ

    M-am ridicat şi am vestit

    sfârşitul

    cuvântul a murit, cu el şi infinitul,

    s-au prǎvǎlit în grote albe de eter

    şi viaţa pretutindeni e mister.

     

    MISTERE II

     

    Sunt Tezeu zeul

    ucigǎtor de zei

    ce-şi poartǎ alaiul acid

    te-aştept şi pe tine otravǎ sǎ iei

    sǎ ragi în pustie, sǎ mângâi un zid,

    sǎ-ţi smulgi carnea şi ochi-ţi

    ofrandǎ sǎ-i dai;

    sǎ faci amor cu noaptea

    şi pǎrul sǎ ţi-l tai

    s-ucizi în tine vraja

    de veghe-nentinatǎ

    s-omori cu sânge straja

    veghind la colţ de stradǎ;

    te-aştept cu mii de braţe

    sǎ cazi iar în pǎcat

    şi sufletu-ţi de raze

    sǎ-l iau neîmpǎcat

    cu moartea sau cu viaţa, cǎci eu

    sunt Tezeu

    zeul miilor de ani…

     

                                                                Cezar Vasilescu

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5