Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEZII de A.RUSNAC

POEZII
A.RUSNAC, oraşul Drochia, Republica Moldova

Rugă

Nu-mi căutaţi în tindă busuiocul
Ce mi-i icoană, templu şi amnar
El din străbuni îmi ţine-n vatră focul
Şi-n Casa Mare-mi ţine de altar.

Voi, ce-mi scuipaţi străbunul şi mormântul
De floarea sfântă să nu vă legaţi
Ştiu c-aşteptaţi să-mi calc eu jurământul
Să mă dezic de Neam şi de Carpaţi.

De ce-mi furaţi fărâma cea de pâine
Şi apa-mi tulburaţi într-un izvor
Cînd ştiţi c-am fost şi ştiţi că voi rămâne
Cu doina, floarea, roua pe răzor.

Degeaba vă aflaţi lângă altare
Şi cereţi îndurare la Cerescul
Călcând credinţa noastră în picioare –
Tot voi l-aţi profanat pe Eminescu.

Şi azi când norii negri se destramă
Şi tot mai des aud lătrat de câine
Tu, Doamne, rogu-te smerit-mă cheamă
Să fiu al Tău- de ieri, de azi, de mâine.

Resemnare

Câmd umbra ta e parcă-o amintire
Iar frunzele în calea noastră mor
Aş vrea să-ţi iau tristeţea din privire
Ce se răsfrânge în căderea lor.

S-aştepţi când crinii iar o să-nflorească
In glastra unei alte primăveri
Iar umbra ta din umbra mea sa crească
Si altceva nimica să nu-mi ceri…

Verbul tău luminător
(În memoria marelui nostru
poet Grigore Vieru)

Plânsu-te-a din iarbă roua
Cum cântatu-ne-ai cuminte
Şi căsuţa-ţi din Moldova
De la Prut, să ţinem minte.

De cenuşa pururi sacră
Şi de neamu-nstrăinat
Că lăsatu-ne-ai la vatră
Mult scârbit şi-ngrijorat.

Ori gândirea ne-este strâmbă
Căutând prin lume banul
Ori nu ţtim în care limbă
Din străbuni, doinit-a neamul.

Ploua-n suflet cu tăciune
Cu dureri şi cu blesteme
Că de baştina străbună
Ne-am îndepărtat de-o vreme.

De-ai putea rază de soare
Ne-ai trimite-o pe pământ
Şi în suflet câte-o floare
Şi scânteie albastră-n gând.

Şi cu-o rugă din poemul
Dulce ca mustul de poamă
Ne-ai înlătura blestemul
Cu doru-ţi adânc de mamă.

Din al ţarinei ţărână
Peste veacuri să doinească
Flueraşu-ţi lângă stână
Tot în limba românească.

Când prin neguri norii leagă
Vârf de vârf copacii goi,
Să ne-aduni cu vorba-ţi dragă
Ca în stropul blândei ploi.

Iar de sus precum o sfântă
Şoapta-ţi curge ca izvor
Aştrii cerului cuvântă-n
Verbul tău luminător.

Ocrotiţi focul din vatră

Ocrotiţi focul din vatră –
Scutul ce l-am moştenit
Din strămoşi-în gând şi-n piatră,
Dor din dor nemărginit.

Ocrotiţi focul din vatră
Ca adâncuri de izvor
Şi cu pasărea măiastră,
Cu tot neamu-i zburător.

Ocrotiţi focul din vatră
Altceva n-avem mai sfânt –
Veşnică făclie sacră
Şi altar de legământ.

Ocrotiţi focul din vatră
Ca pe-o rugă, pe-un mister
Cât o fi viaţă să-ncapă
Într-un răsărit de cer.

Ocrotiţi focul din vatră
Că ni-i tot ce-avem mai bun
Lut din lut, piatră din piatră
Toate-aici răsar şi-apun.

Ocrotiţi focul din vatră
Să-l avem arzând oricând,
Fie vreme bună, aspră,
El în suflet ni-i şi-n gând.

Căci atunci ni-i casa plină
Şi-i mai trainică, mai piatră
Când cu neamul meu se-mplină
Grămăjoara lângă vatră.

Ocrotiţi căldura toată
Şi lumina lui cerească –
Focul cel străbun din vatră
Pururi ne ocrotească.

Verbul tău luminător
(În memoria marelui nostru
poet Grigore Vieru)

Plânsu-te-a din iarbă roua
Cum cântatu-ne-ai cuminte
Şi căsuţa-ţi din Moldova
De la Prut, să ţinem minte.

De cenuşa pururi sacră
Şi de neamu-nstrăinat
Că lăsatu-ne-ai la vatră
Mult scârbit şi-ngrijorat.

Ori gândirea ne-este strâmbă
Căutând prin lume banul
Ori nu ţtim în care limbă
Din străbuni, doinit-a neamul.

Ploua-n suflet cu tăciune
Cu dureri şi cu blesteme
Că de baştina străbună
Ne-am îndepărtat de-o vreme.

De-ai putea rază de soare
Ne-ai trimite-o pe pământ
Şi în suflet câte-o floare
Şi scânteie albastră-n gând.

Şi cu-o rugă din poemul
Dulce ca mustul de poamă
Ne-ai înlătura blestemul
Cu doru-ţi adânc de mamă.

Din al ţarinei ţărână
Peste veacuri să doinească
Flueraşu-ţi lângă stână
Tot în limba românească.

Când prin neguri norii leagă
Vârf de vârf copacii goi,
Să ne-aduni cu vorba-ţi dragă
Ca în stropul blândei ploi.

Iar de sus precum o sfântă
Şoapta-ţi curge ca izvor
Aştrii cerului cuvântă-n
Verbul tău luminător.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5