Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
POEZII DE TOADER RĂDUŢĂ
![RADUTA,Toader [320x200]](http://luceafarul.net/wp-content/uploads/2014/01/RADUTAToader-320x200.jpg)
Publicat de Toader RĂDUŢĂ, 6 ian.2014
Coviltirul cu zâne
O roată şchioapă A-ncetinit alunecarea din vis; Atâta de straniu Părea drumul presărat cu mărgele de apă, Încât vizitiul S-a fâstâcit şi n-a mai aprins făclia licuriciului; Şi visul S-a frânt lângâ lanul cu greieri. Noroc ca era vară… ***** Scanteie ceva Lângă carafa cu parfum de căpşunică; E viu şi se scălâmbăie la mine, De parcă I-am furat iubita înaintea nunţii nenuntite. Mă mir, Eu n-am cunoscut-o şi n-am iubit-o… Doar i-am sorbit licoarea, ca orbul însetat de lumină… Ciobule, de ce-ai stricat armonia visării ?… ***** Scrânciobe, Legănatule cu zâne plin, Ai grijă de condurii sprinteni de căprioare! Ieri, am simţit în inimă cornul unei fiare mugind… Rănit, i-am cerut iertare… Da, nu eu aveam dreptul Să-i fur pajiştea cu chihlimbare în stropii de rouă… ***** Un cerc se rotea, se rotea… Dorea nebuneşte să se facă sferă; Un deget de zână A rupt vârteguşul şi l-a umplut cu diamante; L-a urcat pe capul balai Şi… diadem-a fost, la nunta cu alai împărătesc … De ce diademele nu-s sfere?… ***** Ciocârlia A furat o mărgică de rouă; Voia să-i potolească soarelui arşiţa… Dar vântul-vânător, I-a furat-o şi a înnecat-o într-un nour, Apoi într-o mare sărată ca lacrima nemângâiatei… Salvată de aripa unui pescăruş A alunecat în umbra ierbii… Ciocârlia Tri-li-lu-ra, tri-li-lu-ra… ***** Un scaiete-pufulete Se credea scărpiniciul împărătesei; A purces Drum lung şi plin de suliţe de gărzi a-tot-apărătoare, Până ce-a aterizat pe scaunul mult-visat… Dar prima… ţeapă, i-a dezvăluit visul de mărire. Vis de pufulete… ***** Zumzăit de zum, Se-auzea pe drum Către-o mare adunare populară… Corn de cerb îndeamna la o sărbătoare a încornoratelor. Şi zum-zai, zum-zai… Pân-a pleznit coarda, de atâta pizzicato… Acum – e tacerea mieilor… ***** Pălăria şarpelui Ascunde limba ascuţită, Ce umple cu sârg paharul durerii… -O, dulce-amar revărsat din prea-plin, De ce n-ai tras cepul?… -Era într-o doagă de viţa-veche, Cu rădăcini in inima mamei… ***** Ai auzit buha? Cânta în noaptea nenăscutului sărut, În pragul Hornului ştirbit de fumul scorburii de pin. Era o lună îmbrobodită de nori vineţii; Doar buzele tale sângerau a măr pârguit… Şi ea, de ce cânta?… ***** Doi cai Se copitau tandri cu potcoave de argint; Albi ca spuma laptelui Învolburat de flacăra focului prometeic; Până când Coamele, împletite de vântul de seară, S-au făcut frâie de mătase, Şi-au ferecat luna ce-i privea palidă de invidie…Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania