Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

POEZII DE VASILE COCARCEA

Publicare prin grija d-lui Alex. Florin ȚENE

POEZII DE VASILE COCARCEA (Orhei-R.Moldova)


 

 

 

POVESTEA CELOR PATRU LUMÂNĂRI

Patru lumânări, în plină seară,
Discutau, arzând, într-o cămară.

Prima zise: ” Liniștea mă cheamă.
După câte văd și îmi dau seamă,
Chiar și dac-ar fi și fără voie,
Oamenii de mine n-au nevoie,
Cât de greu le-a fost și nu le-ar fi,
Ei și fără mine ar trăi!”

Apoi cea de-a doua le vorbește:
”Sunt Credința.Lumea mă iubește,
Însă știu că astăzi fără mine
Oamenii nu vor trăi mai bine !”

” Sunt iubirea”, cea de-a treia spune,
Și să știți că astăzi mi-i rușine:
Nu m-ai am putere să mai ard,
Ca și visul unui tânăr bard!”.

Atunci cea de-a patra lumânare
Celor trei surori le spuse tare:
”Nu uitați, surorilor pierdute,
Că Speranța-i ultima redută.
Dacă eu exist, voi. ca urmare,
Veți putea să ardeți bine iară!”

ELECTORALA DIN ORHEI

20 octombrie 2019
Noi de la mare pân’ la mic,
N-am înțeles încă nimic:
În cap avem alte ”valori”-
”Tușonkă”, hrișcă, cârnăciori,
Și pentru nimeni nu-i păcat,
Char dacă banul e furat !

Avem în țară mulți mancurți,
Cu minte slabă și desculți,
Ce vor spectacole și pâine,
Și duc un trai de azi pe mâine,
De aceea hoții fac ce vor,
Având ca reazem votul lor.

Da, am votat și am cules,
Însă cu ce noi ne-am ales ?
Cu mâna noastră ne băgăm
În sărăcie, vrem nu vrem,
Iar hoții stau în capul mesei,
Cum stau la nunți miri și mirese!

Ciudat, dar și de astă dată,
Din nou noi am făcut-o lată,
Am dovedit cu pietate,
Că n-avem pic de demnitate,
Încât și hoții râd de noi,
Că-i facem peste nopți eroi!

Noi am târât lupii de mână
Și i-am făcut stăpâni la stână,
Ca să ne dea câte-o bucată
Din orice oaie devorată,
S-avem și noi ceva mâncare
Măcar în zi de sărbătoare!

Ne facem neamul de ocară,
Iar hoții își bat joc de țară,
Ne vindem cinstea pe argint
Și nu avem nimica sfânt!
Ce poate fi mai rușinos:
Ne-am coborât atât de jos!

ZAMOLXE (ZALMOXIS)

O legendă veche ne divulgă,
Că i-a fost lui Pitagora slugă,
Și-a venit de-acolo om bogat,
Mult mai înțelept și învățat.

Devenind profet reformator,
I-a făcut pe daci nemuritori:
Ei râdeau de moarte cu mândrie,
Când plecau în marea bătălie.

Într-o bună zi, cu bună seamă,
Dispăruse într-o subterană,
Dacii, însă, vreo trei ani l-au plâns,
Tot cu jale și cu dor nestins.

Când s-a reîntors nevătămat,
Toți crezură că a înviat.
Astfel tuturor el dovedise,
Că și moartea poate fi învinsă.

Că deși murim în suferință,
Ne schimbăm doar numai locuința:
Trupul se întoace în țărână,
Sufletul se- ntoarce spre Lumină,

Într-o altă lume, fără moarte,
Unde poți trăi, având de toate,
Într-o lume fără sărăcie,
Unde totu-i vis și armonie.

S-a retras pe muntele său sfânt,
Emanând lumină prin cuvânt:
În caverna sa cea solitară
Lecuind de boli c-o plantă rară.

Venerat de rege și popor,
Devenise zeul tuturor,
La cinci ani primind un mesager,
Aruncat pe lăncile de fer.

De murea, era binevenit,
Dacă nu, era afurisit,
Însă la voința zeului,
Trimiteau alt tip în locul lui.

NAȘTEREA LUI IISUS

August, impărat vestit,
Într-o zi a poruncit:
Marea sa împărăție
Să facă catagrafie.
Pentru a se-nregistra
O condiția era-
Să prezinte fiecare
La locul nașterii sale!
Au pornit călătoria
Și Iosif cu Maria,
Mai ales că Cel de Sus
Prevestire le-a adus,
Că anume ea, Maria
Îl va naște pe Mesia.
Drumul a fost lung și greu.
Cu gândul la Dumnezeu,
În sfârșit, bietul tandem
A ajuns la Betleem,
Unde trebuia să nască,
Profeția să-mplinească.
Dar parcă era menit:
Loc de gazdă n-au găsit,
De nevoie, ca popas,
Doar un staul le-a rămas,
Unde fecioara Maria
A născut Pruncul Mesia,
În pelinci l-a înfășat
Și în iesle l-a culcat…
Ah, ce noapte minunată,
Peste Betleem s-arată,
Stele în tăria nopții
Ard făclii de-asupra bolții,
Iar păstorii, în pereche,
Stau cu oile de veghe.
Deodată-n centrul lor
Vine-un Înger păzitor:
” Nu vă temeți- el le spune-
V-am adus o veste bună:
Azi la Betleem Maria
Vi l-a născut pe Mesia!
Îl cunoașteți, la îndemn,
După următorul semn:
El în iesle stă culcat
Și în scutece-nfășat.”
Și deodată Cerul sfânt
Parcă cade pe pământ:
Îngerii în jur cântau
Și pe Domn îl lăudau
Pentru Prințul salvator,
Pentru Pacea tuturor!
Mai apoi, în câmp deschis,
Cerul parcă s-a închis,
Iar păstorii toți s-au dus
Să se-nchine lui Iisus.
De gândire luminați
Și de-o stea fiid ghidați,
Să se-nchine au venit
Și trei magi din răsărit,
Dându-i daruri în chirie:
Aur, smirnă și tămâe.
Aurul i-au închinat,
Ca și unui Impărat,
Smirnă, ca și Muritor,
Iar tâmâie-Salvator.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.626 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5