Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    POEZII DE VASILE LARCO

     Larco,VPOEZII  DE   VASILE  LARCO

     

     

     

     

    O stea, un vis

     

    Pe cerul prea întunecat

    O stea abia se-arată,

    Coboară lin şi dintr-o dat

    Rozariul îşi dilată.

     

    E-atât de-aproape, aş putea

    S-ating a ei dogoare

    Cu pleoapa lăcrimând în ea

    Tăcerile de sare.

     

    O clipă parcă s-a oprit,

    Ori visul o învie,

    Iar între-apus şi răsărit

    Mi-e ochiul o vecie.

     

    De basmul ei mă las pătruns

    În dorurile mele

    Şi-o lacrimă îmi e de-ajuns

    Să surp un cer de stele.
    Visuri de florar

    O floare gingaşă de mai,

    Când soarele răsare,

    Ţi-aş prinde-o-n părul tău bălai

    De-mi dai o sărutare!

     

    Aş risipi oricare nor,

    Să fie zi senină

    De-o să-mi trimiţi un gând de dor

    Pe raze de lumină.

     

    Oglinda apei ţi-o ofer

    Să-ţi vezi în ea cosiţa,

    Când luminatul colţ de cer

    Trezi-va poieniţa.

     

    Ne prindă sute de fiori

    De dragoste curată,

    Când lac de rouă-i peste flori

    Şi peste lunca toată.

     

    Iar o privire de-mi arunci,

    Voi săruta privirea

    Şi trilurile de prin lunci

    Vestească-ne iubirea.

     

    Un zâmbet de-o să-mi mai trimiţi

    Şi visurile toate,

    Voi şti că suntem doi sortiţi

    Iubirilor curate.

      

    De ziua ta

    De ziua ta, rari trandafiri,

    Prea roşii la culoare,

    Simbolul marilor iubiri,

    Ţi-i dau c-o sărutare.

     

    Noroc să-ţi poarte-n astă zi

    Şi-n cele viitoare,

    Ca împreună cât vom fi

    Un Rai să ne-nconjoare.

     

    Să nu avem dificultăţi,

    Din nor să facem soare

    Şi din ruine, mari cetăţi,

    Cu bravi paji la intrare.

     

    Să facem bun din tot ce-i rău,

    Covor de flori din fronturi

    Şi tot ce-i trist, ajungă-n hău,

    Spre alte orizonturi.

     

    Cum azi nu ai tot ce-ţi doreşti

    Din visurile toate,

    Vreau Universul să-l primeşti

    Să faci din el palate.

     

    În ele chiriaş să fiu

    Chiar fără de înscrisuri,

    Că niciodată nu-i târziu

    Să-mi pun speranţe-n visuri.

     

     

    Enigma pădurii

    De ce ai rătăcit, pădure,

    Ecoul vorbelor de dor,

    De ce-ai trimis pe căi obscure

    Curate visuri de amor?

     

    De ce-ai întins covoare pline

    Cu ale florilor splendori,

    Când am o floare lângă mine,

    Cea mai frumoasă dintre flori?

     

    Când noaptea fost-a la răscruce,

    Atenţia să mi-o distragi,

    De ce-ai pus Luna să străluce

    Mai mult ca ochii mie dragi?

     

    Când se-auzea cât ţine zarea

    Cum îmi cânta iubita mea

    De ce-ai trimis privighetoarea

    Să cânte mai frumos ca ea?

     

    Îmbrăţişaţi pe o cărare

    În taină când ne-am sărutat,

    De ce-ai pus o ciocănitoare

    Să ducă vestea peste sat?

     

    …………………………

     

    Pădurea, cum secrete n-are,

    În Raiul ei de nedescris,

    Să mă trezească din visare

    Un bob de rouă-a mai trimis.

     

    Floare albă de april

    Când văd o floare de april

    Dispare-a frigului fior,

    Am prospeţime de copil

    Şi totul e îmbietor.

     

    Necazurile pleacă-n zbor,

    Dispare tonusul febril

    La piept când strâng cu drag şi dor

    O floare albă de april.

     

    Speranţa-n floare-n zori îmi pun

    Când pleacă Luna-n depărtări

    Şi-n coşul dragostei adun

    Săruturi şi îmbrăţişări

     

    Mă-ncântă-al păsărilor tril

    Şi nu dau frâu nicicând tristeţii

    Când ştiu c-o floare de april

    Îmi este în buchetul vieţii.

     

    Gingaşă floare de april

    Să nu te vestejeşti nicicând,

    Pe-al dragostei pământ fertil

    Răsară al iubirii gând!

           

    Privind spre orizont

    Acum, ca niciodată, munţii

    Aş vrea să fie mai aproape

    Să-mi şteargă fin sudoarea frunţii

    Când cerbii vin să se adape.

     

    În luciul apei curgătoare

    Să văd un zâmbet, o privire,

    Ce-ndeamnă tainic spre visare,

    Spre alinare şi iubire.

     

    Să simt răcoarea umbrei dese

    A brazilor de viaţă plini

    Că trece vremea să nu-mi pese,

    Iubirea prindă rădăcini.

     

    Să mă trezească din visare

    Concertul de privighetori,

    Dispară clipele amare,

    În zare plece negrii nori.

     

    Să simt mirosul fin de brad,

    Iubita vină pe cărare

    Şi-n al iubirii vis să cad

    Plin de speranţe-nălţătoare.
    Mi-ai promis…

    Mi-ai promis un bob de rouă

    Peste buzele-mi uscate

    Şi o sărutare, două

    Pe pleoapele lăsate.

     

    Mi-ai promis un con de umbră

    Când o arde Sfântul Soare,

    Peste-a existenţei sumbră

    Mi-ai promis o alinare.

     

    Mi-ai promis o mângâiere

    Soarele când o apune

    Şi o clipă de tăcere

    Când mi-oi face rugăciune.

     

    Mi-ai promis o floare albă

    Şi un nufăr de pe ape

    Să le port ca pe o salbă

    Ca mereu să-mi fii aproape.

       

    Visătorul (rondel)

    Părea un fel de visător

    Când l-a văzut întâia oară

    La ora tainică de seară

    Spunându-i vorbe de amor.

     

    În negura crepusculară

    Cu voce clară de tenor,

    Părea un fel de visător

    Când l-a văzut întâia oară.

     

    Cuprins ca  de-un fior de dor,

    O prinse fin de subsuoară,

    Luându-i banii şi-o brăţară,

    Încât ar spune tuturor:

    Părea un fel de visător.

                                                    

    PRIPITA (rondel)

    L-a cunoscut din întâmplare

    Pe stradă într-o dimineaţă,

    Legându-se cu el pe viaţă

    Căci i-a plăcut la-nfăţişare.

     

    N-a mai cerut nici o povaţă,

    Dar cum în graba asta mare…

    L-a cunoscut din întâmplare

    Pe stradă într-o dimineaţă.

     

    Dar junele cu scopuri clare

    Arama şi-o dădu pe faţă,

    De-atunci el nici c-o mai răsfaţă

    Iar ea regretă ziua-n care

    L-a cunoscut din întâmplare.

                                                            

    Cheia dragostei

    La tine nu pot să ajung,

    Deşi-mi doresc atât de mult,

    Nu-i drumul greu şi nici prea lung

    Dar cum dorinţa să-mi ascult?

     

    Cărările se-mpleticesc

    Şi se destramă rând pe rând

    Pe care-adesea rătăcesc

    În zori de zi cu tine-n gând.

     

    Precum un fulg te văd plutind

    Cuprins de-al dragostei fior,

    Te-aş strânge, dar cum să te prind,

    Când zbori mereu pe-aripi de dor!

     

    Speranţa-mi este în zadar

    Că-n jurul tău, ca un pustiu,

    E-un zid imens, imaginar,

    Iar cheia dragostei n-o ştiu.

     

    Iubirea e un lucru sfânt,

    Covor de flori, rodind mereu

    Ce dăinuieşte pe pământ.

    Dar nu pe unde trec şi eu.                                               

     

    RONDEL  MATRIMONIAL

    E scris adeseori prin ziare

    Câte-un anunţ publicitar:

    Donjuan deştept şi plin de har

    Doresc o nimfă de-alinare!

     

    Efortul nu-i chiar în zadar

    Doar e şi câte-o fată, care

    Citeşte uneori prin ziare

    Câte-un anunţ publicitar,

     

    Şi se cunosc, dar mi se pare

    Se-ndrăgostesc în mod bizar

    Căci ei nici după-o lună, iar

    Sunt cavaleri şi domnişoare …

    E scris adeseori prin ziare.

     

     

    Visuri

    Noroc de-ar fi să am şi eu,

    Aş prinde trenul fericirii

    Şi n-aş tot alerga mereu

    S-ajung la staţia iubirii.

     

    Aş prinde-o rază de lumină

    Să-mi lumineze noaptea grea,

    La piept aş strânge Luna plină

    Şi o îndepărtată stea

     

    Aş prinde-un nor rătăcitor

    Rugându-l ca măcar de mâine

    Să ude floarea din răzor

    Şi spicul dătător de pâine.

     

    Ţi-aş oferi iubire, ţie

    În fiecare dimineaţă

    Plăcutul tril de ciocârlie

    Şi aş începe-o nouă viaţă!

     

    .  Prea puţin…

    Când soarele răsare,

    Iubirii mă închin,

    În păr ţi-aş prinde-o floare,

    De n-ar fi prea puţin.

     

    Te-aş pune la icoană

    În loc de busuioc

    Te-aş săruta sub geană

    Să ai în veci noroc.

     

    Al teiului coroană

    Spre tine-aş vrea s-o-nclin,

    Mireasma-i din poiană

    Alunge un suspin.

     

    Trimită în pustiuri

    Al vieţii greu tumult,

    Răsune potpuriuri…

    Tot ce-i plăcut nu-i mult.

     

    Cu strălucirea frunţii

    De m-ai iubi mereu,

    Aş răsturna şi munţii…

    Nimic nu e prea greu.

     

    Să fii mereu iubită,

    Iubirea-i ca un mit,

    Când eşti îndrăgostită

    De un îndrăgostit.

     

    De-om fi sub clar de Lună,

    Şi sub un cer senin

    O viaţă împreună

    Ar fi mult prea puţin!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5