Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poezii patriotice de Pandelica Radeș

    Pandelica RADEȘ

     

     

     

     

     

    Ghioceii din timpul Revoluției din 1989

    Fiindc-a fost revoltă-n țară și poporu-a biruit,
    Tu, de bucurie, dragă, în Decembrie-ai înflorit.
    Floarea-ți este mai semeață, albul tău e-nsângerat,
    Căci, pe frageda petală, sânge tânăr s-a vărsat.

    Niciodată, Ghiocele, tu n-ai fost mai viguros
    După cum, n-a fost vreodată, neamul tău mai numeros.
    Vrei ca să albești un doliu, pe morminte încă noi
    Vrei să-mpodobești și troiți unde ne-au căzut eroi.

    Doamne, văd crescând în tine, orice tânăr ce-a murit
    Doamne, albul tău cu sânge, un popor, a dezrobit.

     

    Cei rămași plâng victimele Revoluției

    Stă retrasă, zgribulită
    Și-i curg lacrimi, în șirag.
    Inima-i este cernită,
    C-a pierdut un suflet drag.

    O umbră palidă suspină
    La creștetul unui sicriu.
    Spre el, mereu, mereu, se-nclină,
    Că-al său noroc, de azi, nu-i viu.

    Și umbra veștedă, pierdută,
    E-ncremenită lângă el,
    Căci viața ei, în două-i ruptă,
    De când s-a stins al ei Cornel.

    Fulgi ușori, încet, s-așează
    Pe mormântul încă nou
    Și o mamă-ngenunchează
    Lângă-o cruce de erou.

    Pare-o umbră-ndoliată
    Care plânge și suspină,
    Căci, în țara-nvolburată,
    Pierdu „crinul” din grădină.

    Stă cu fața la pământ
    Și tot spune-un nume sfânt:
    „- Unde-i puiul mamei, unde?”
    Cripta rece nu-i răspunde!

     

    Crăciunul din anul 1989

    După reguli neștiute
    De vreo minte omenească,
    Moșul nu poate să uite
    Ca vreodată, să lipsească.

    Moș Crăciun din acest an
    Nu ne-aduse brad în casă.
    Fiul mort ni l-a adus
    Și l-a așezat pe masă.

    Moș Crăciun n-avuse-n dar
    Jucării, ca amintire
    Ne-a adus gloanțe dum dum
    Și morminte-n cimitire

     

    1 aprilie 1941
    Masacrul de la Fântâna Albă
    (Katinul românesc)

    Astăzi, Bucovina,
    – Cum e legea firii –
    La Fântâna Albă
    Îşi plânge martirii.

    Fiindc-au vrut românii
    Să plece-nspre Ţară,
    Făcură tabele
    Ce se aprobară.

    Însă Hidra Neagră
    Avea planul ei:
    A trimis pe cale,
    Pluton de mişei.

    Şi-au pornit românii,
    La drum, către Ţară…

    Oropsiţii Soartei
    Având sfiiciune,
    Înălţând Icoane,
    Spuneau rugăciune.

    Dar pornesc rafale!
    Oamenii cad valuri,
    Precum spicul verii
    E cosit pe dealuri.

    Trupuri sfârtecate,
    Din pământuri, muşcă
    Şi se zbat, sărmanii,
    Precum leii-n cuşcă.

    Glasuri disperate,
    Înspre cer, se-nalţă.
    Arma ucigaşă
    Luând orice viaţă.

    „Treaba” nu e gata!
    Lovind cu piciorul,
    Călăi controlează
    Şi trag cu pistolul.

    În el, nu împuşcă,
    Fiindcă-l cred că-i mort,
    Dar când noaptea vine,
    Fuge sub un pod.

    Se numea Vasile,
    Dar demult „s-a dus”
    Şi-acum, printre îngeri,
    N-are frică Sus.

    Cunosc întâmplarea
    Chiar de la „scăpatul”
    Şi îmi ţin cuvântul,
    S-o transmit la altul.

    Să condamne Lumea
    De-aici şi „de-afară”,
    C-au plătit cu viaţa,
    Dragostea de Ţară.

    Ca să ştim de-acest moment,
    Regele Mihai,
    Construi un monument,
    Chiar acolo-n plai!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5