Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEZII, Paul Mircea IORDACHE

 

POEZII, Paul Mircea IORDACHE

 

Frumoasa ciută


Ceva era tulburător în zare,
Şi ochii vii ai ciutei stau ţintiţi,
Din văi răzbat noi urlete de fiare,
Iar nările-i ţâşnesc aburi fierbinţi.

În toamna asta nu avuse parte
De cerbul ei măreţ, imperial,
Pădurea-şi dezbrăca frunzele toate ,
Lăsând-o şi mai singură pe deal.

Iar ochii ei erau o noapte-adâncă,
În care se-oglindea ceru-nstelat
Şi ea chema mereu, încă şi încă,
Doar poate auzi-va cel chemat.

Ştia că-n vale se trezeşte moartea,
Din somn de peste zi, şi-o va căta,
Dar ea continuă să-şi cheme partea,
Sperând că zeii o vor asculta.

Aleargă tot mai sus, pe stânci înalte,
Cătând mereu, în steiuri, un răspuns…
Pare-se , codrul e vrăjit de moarte
Şi tot ce-i viu, este ţinut ascuns.

Nu s-a trezit nici când atinse piscul
Şi încă mai credea în Paradis
Când, săgetând prin aer spre înalturi,
Frumoasa ciută cădea în abis.

31 octombrie 2007

 

JOCUL UMBRELOR


Fraţilor mei de pe valea Cotmeanei

Se prelingeau, în faţa noastră, umbre,
Unduitoare-n fiecare pas,
Iar soarele, stăpân peste tenebre,
Ardea din nou pământul, şi-aşa ars.

Părea un dans halucinant de umbre
Ce-n sincronism se plimbă pe ogor,
Şi izvorau din mine şi din tine,
Ca poalele de munte cu izvor.

Complice era soarele din spate
Ce proiecta mereu al nostru mers
In faţa noastră, ca un curs de ape,
Ca o umbrire peste univers.

Si-atunci văzusem ce asemănare
Era în mersul umbrelor pe drum;
O nouă formă de certificare
Trimisă nouă, de părinţi, postum.

Mergeam în transă, dus mereu de umbre
Şi eu vedeam alăturea cu noi
Mergând din ce în ce mai multe umbre,
Ca, din morminte, evadaţi strigoi.

Strămoşii mei mergeau cu mine-alături…
O, Doamne, ce fantastic şi dantesc
E dansu-acestor umbre peste haturi
De timp, ca îngerii pe-un drum ceresc.

Dar jocul n-a durat o veşnicie…
Mergând spre dreapta, umbrele-au rămas….
Şi-abia atunci m-am smuls din reverie,
Fiind mâhnit, ca după parastas.

10 septembrie 2007



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5