Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poezii – Vasile Iftime

    DOAMNE, FĂ TU PRIMUL PAS
     
    m-am născut într-o toamnă târzie
    era al douăzeci şi cincilea ceas de vecernie
    când mama a coborât din fereastra deschisă spre cer
    a lăsat pruncul acolo şi a venit să mă nască pe mine
    cu durerile facerii şi desfacerii
    celor niciodată făcute 

    în lume
    eu şi o pasăre
    din cuibul coastelor ei
    în cuibul coastelor mele
     
    plângeam plânset de toamnă târzie
    îngerii dănţuiau înveşmântaţi în piele de broască
    cineva cânta un descântec cu iz de veşnică pomenire
    destinul abia se aprinse în candelă
    şi…doamne, câte promisiuni pentru viaţa de-apoi
    mama
    vinovată încerca să-mi închidă gura
    cu o bucată de suflet
     
    în lume
    eu şi fierul ruginit al plugului din stânga pieptului ei
    în stânga pieptului meu
     
    odaia era caldă, mirosea a turtă coaptă
    tata tocmai ce măcinase făină dintr-o bucată de piatră
    laptele mamei avea gust de cremene aprinsă
    abia mai târziu am înţeles taina
    golgotelor ridicate din sânge
     
    în lume
    eu şi o cruce
    din blestemul naşterii ei
    în blestemul naşterii mele
      
    doamne, te rog
    fă tu primul pas
     

    DIOPTRII PENTRU PRIVIT MOARTEA ÎN OCHI
     
    De câteva zile îmi bate la uşă
    – S-a dat verde la sinucideri poete
    ţine un bilet de vacanţă!!!
    Al dracului ofertă, zic eu şi scriu,
    scriu despre balconul meu de la etajul 10,
    despre sticla de clor din baie,
    despre lustra ce-mi atârnă gândurile-n tavan,
    (ca să luminezi trebuie să atârni de un cablu)
    zic eu şi scriu
    despre cracii vecinei de la 7
    ce-s ca nişte foarfece de sugrumat via
    (bărbat-su este plecat în Italia de o lună)
    scriu despre toate împlinitele şi neîmplinitele târgului
    despre bomboana de pe coliva ornată cu nucă
    ce mi-o descântă nevastă-mea sâmbăta pentru ducă
    şi despre alte reţete de condimentat clipele
    aşa mai pe gustul cârtiţelor,
    scriu despre vodca 6 / 49 îndulcită cu diazepam
    înainte de masă,
    despre locul virgin al cuielor din podul palmei
    şi despre pancreatita ce-mi scuipă cuvintele
    în closetele publice,
    zic şi scriu
    de inimă albastră ca de metil,
    de sticlă pisată
    şi…de negru în cerul gurii
     
    scriu,
    la ce dracu mai scriu?
    Când poet pot să fiu toată moartea…
     

    PRIVIŢI-I CE BINE LE STĂ CU MĂŞTI DE DUMINICĂ
     
    Priviţi-i ce bine le stă cu măşti de duminică
    li s-au cicatrizat semnele cuielor
    cu 30 de arginţi,
    coasta curge lapte şi miere
    chiar dacă le atârnă somnul de gât
    ca o piatră de moară
    şi-n gură iarba începe să prindă rugină
    ei au un preţ pentru orice înălţare.
     
    Priviţi-i ce bine le stă cu măşti de duminică,
    sunt vii
    de parcă nu CEL înviat
    este partea ce vrea să rămână,
    de parcă jumătatea ce se divide-n omidă
    le este încă şi încă o întrupare.
     
    Priviţi-i
    şi acum cu psalmii pe piept
    ei au un preţ pentru orice înălţare,
    le-ar fi ajuns o jumătate de groapă
    şi un loc de-a dreapta pe cruce,
    le-ar fi ajuns moartea dintre două bătăi de inimă
    pentru o singură înviere.
     
     
    MOARTEA ÎN LOC DE PRUNCI CULEGE POEME
     
    Acest poem este mai tânăr ca o dimineaţă de mai…
    mi s-a aşezat rouă pe buză întocmai ca un sărut de amantă
    pe când încuiam stelele în pântecele nopţii pentru încă o noapte
    s-a aşezat cuminte pe buze şi mi-a zis:
    – mă scrie,
    mă scrie te rog, nu mă ascunde-n cerneală,
    nu mă întrupa în celulele tale stinghere,
    nu mă folosi descântec sau cântec
    pentru desfrunzitul miresei,
    mă scrie, mi-a zis…
    mi-ajunge cât ţi-am îndulcit somnul, nesomnul,
    cafeaua şi laptele muls direct din ugerul nopţii,
    cât mai aruncat din rană în rană şi din oftat în oftat,
    cât mai ucis cu pietre crucificat pe femeie
    mă scrie…
    adună-mă dintru toate cele ale tale
    şi naşte-mă pământ pentru încă o zi.
     
      
                                                                                                          Revista Luceafărul.net, Anul 1, Numărul 10, 11 octombrie 2009

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. liliana badale spune:

      Felicitari pentru poezii,mult succes in continuare

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5