Pop Stelu-Dincolo de tăcere

„Opreşte trecerea” – Cinstindu-l pe Lucian Blaga, la Zi Aniversară!

 Sfârşitul de săptămână îmi lipeşte cât mai aproape de timpane minusculele căşti, iar timbrul sensibil şi pătrunzător al lui Andru Donalds, ce răzbate din al său album , „Snowin’ under my skin”, îmi încălzeşte cele mai ascunse cotloane ale sufletului…deschid culegeri de versuri ale  mentorului meu,  Lucian Blaga,  parcurg, cu vădită emoţie, vers după vers, tom după tom…din Alese Versuri,Tomuri și Volume…caut să însăilez Pânza, iar aura mea prinde contur la rostirea versurilor ce mi-au luminat, în timp, drumul: 

„Eu nu stivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochii, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină-
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşoreaza, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i ne-nţeles
se schimba-n ne-nţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Da.Acesta este Crezul Meu.
Acum, vreau să-mi adun toate trăirile, toate suferinţele,
toate bucuriile, toate sentimentele, toate iubirile,
şi pe toate am să le’ngrop
„La cumpăna apelor”
şi „La curţile dorului”,
acolo unde sălăşluiesc doar… „Unicornul şi oceanu” ,
„Cerbul cu stea în frunte” …
acolo mă voi întoarce nud şi mut… păşi-voi alături de
„Paşii profetului”
pe „Nebănuitele trepte” ,
unde voi rosti „Cuvinte către patru prieteni”,
voi cânta „Cântecul focului” …
şi voi intona urmatorul „Psalm”…
voi pune „Cântare subt pietre şi flori” ,
mă voi opri „În munţi” …
voi sta cu „Cap plecat”
şi am să scriu „Scrisoare” „Către cititori” :
„Aici e casa mea.Dincolo soarele şi grădina cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc.-De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţi şi răstignirii;
şi înainte de toate despre Marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plângă şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea – lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.”
……………………

Acum… „La cincizeci de ani”
mai zăbovesc „Printre culori”
şi  încrustez „Cuvinte pe o stea funerară”,
adun în pumni „Mirabila sămânţă” ,
şi o arunc în „Solstiţiul grădinilor ” ,
precum „Risipei se dedă florarul” …
„Dacă m-aş pierde”
în „Suprema ardere” …
aş vedea că „Nu sunt singur”
pe „Drum prin cimitir” ,
iar „În marea trecere”
văd „Pasăre sfântă” ,
şi „Paradis în destrămare” ,
văd cum „Un om s-apleacă peste margine”
şi strig „Cuvântul din urmă”:
„Opreşte trecerea.Ştiu că unde nu e moarte,
nu e nici iubire, şi totuşi te rog:
opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea.”

P.S.

(Salvador Dali-Timpul-Călătoria inimii