când iubirea se transformă în uitare
și gândurile
gândurile vor să zboare
să zboare pe fereastra casei uitată de vreme
privește în alb și negru
privește iubirea răpusă de gând
de gândul ce nu se uită nicicând
fii gândul meu de acum
fii gândul ferestrei deschise în vreme
privește timpul în alb și negru…
și lasă iubirea să ningă în noi a tăcere…
fii tu gândul cel dintâi
fii tu cea de dinainte de vreme.
ninge peste sufletul meu
ninge cu flori de iubire
e-atâta liniște încât
aud sărutul fulgilor de nea
pe ochii mari de copil neștiutor
pe buzele-mi arzânde de plăcere
pe sufletul ce rătăcește în marea de tăcere
ninge…
ninge cu flori de iubire.
e iarnă și ninge’a iubire
a norilor tăcută privire
pe sufletul tău se lasă
când Luna își reclădește casă
noaptea își cerne mătasea
de aur și lumină
totul lucește în alb –
sfântă – mirifică – grădină
e ger
e frig
cu flori de iubire ninge
stele de nea se preling rând pe rând…
iarna lin plânge.
E iarnă,
e alb, cât poți cuprinde cu puterea minții,
e cald și bine, aici la tine, în Suflet de Român,
la geam s-adună, de cu sară, colindătorii Colindului Străbun…
Fii bun, fii vesel
deschide-ți sufletul spre oameni,
dăruindu-le o părticică din bogăția sufletului tău,
bucură-te de Lumina Sfintelor Sărbători,
ascultă Colindul,
Colindul din Străbuni,
ascultă Cuvântul,
Cuvântul rostit de cei Buni…
E iarnă,
e Sara Sfântă,
e Sara de Crăciun,
când îngerii s-adună’n cor și cântă Colindul din Străbuni.
P.S.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania