Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Pop Stelu: Iubire perpetuă

    PS

    Pop Stelu

     

    Iubire perpetuă

    ce poate fi iubirea?

    iubirea e o vorbă,

    un cuvânt,

    o simbolistică…

    un lucru sfânt ?
    mai poate fi, ea,  o fărâmă din ales gând,
    sau… poate fi un scâncet de sentiment,

    prin suflet alergând?
    ce poate fi iubirea?
    …o vorbă,

    un cuvânt,
    sau o fărâmă de gând?

    și poate…

    poate roua ce-mi cade printre gene,

    se rostogolește-n palma ta râzând,
    să fie gândul ce se pierde-n vreme,

    să fie visul care se prelinge-n gând?

    nu-mi frânge inima, iubire!

    nu-mi frânge inima, iubire
    dă-mi lacrimi,

    dă-mi suspine,
    dă-mi săruturi, plăcere, fericire…

    lasă clipa cea trecută
    în  seama clipei care vine…
    și totuși…
    dă-mi iubire…

    dă-mi iubire!

    ce poate fi iubirea?

    iubirea e o vorbă,

    un cuvânt,

    o simbolistică…

    un lucru sfânt ?
    mai poate fi, ea,

    o fărâmă din ales gând,
    sau…

    poate fi un scâncet de sentiment,

    prin suflet alergând?
    ce poate fi iubirea?
    …o vorbă,

    un cuvânt…
    sau o fărâmă de gând?

    nemărginirea iubirii…

    cu

    sau fără tine
    am încercat să-adun toate lacrimile iubirilor trădate

    înt-un  singur suspin
    cu

    sau fără tine
    am cules de pe inima-mi rănită roua dimineții
    cu

    sau fără tine
    am clădit altar iubirii din vise speranțe…și dorințe
    cu

    sau fără tine
    m-am înălțat atât de sus

    atât de sus…încât am atins nemărginirea
    cu tine m-am înălțat atât de sus

    atât de sus

    răspuns chemării mele…

    te caut 
        te pierd  
     te văd…
               mă regăsești  
             tu mă atingi 
      tu simți 
    și pui sărut fierbinte

    răspuns chemării mele… 
    îți caut pașii pe nisipul înroșit,
    te caut cu ochii în asfințit,
    te pierd în umbra soarelui umbrit,
     te văd, apoi, cum tu mă cauți,
    mă cauți prin tăcerea nopții …
    târziu  mă regăsești în visul mult dorit,
    tu mă atingi cu palmele pe gene,
    pe buze,

    pe trupul dezgolit…
    tu simți cum inima-mi te cere,
    cum trupul meu te vrea,
    cum inima cerșește doar simpla-ți mângâiere,
    și pui sărut fierbinte pe inima-înrobită de chemare-
    răspunsul tău-chemării mele.

                                                                                                                                                    P.S.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5