Pop Stelu

stand by me

stai cu mine iarnă  a tăcutelor cuvinte
cum  picuri din unde
tu mă ascunzi în necuvinte
azi
le fac în necaz tomnatecelor frunze
ce unduiesc în ramul nud
o ultima rundă de an lud
mai caut un compromis
în cuvântul  rând
ce vrea să fie  revers al așa-zisului vers
(rezultatul orânduielii alambicate  cu literă de alfabet
dintr-o nevinovată zmucitură de tastatură de net)
stau și mă socot
cu timpul  netot
ce nu-mi dă răgaz de taifas cu ale mele cuvinte
rostuite cu rost și sârg
într-o banală  înșiruire de gând
când
mă plec și mă supun gândului Bun
și spun
și spun
stand by me
stand by me…

zi de boncăluit

cad din mine rând pe rând tăcute cuvinte
trecutele iubiri ce-mi picură din buze
le regăsesc în teama nedefinită ce mă țintuieste’n umbre
atârn voința de-a trăi în mormanul de necuvinte
scrijelite’n colțuroasă piatră-mormânt
unde stau pitite ascunsele vise-gând
aici unde sângele pulsează în ritm de bluesjazz și rock
iubirea mai face un ultim troc
cu un dram de noroc
doar sufletul stingher
mă mai face să sper
când toate se duc și se pierd în eter
(un ultim rămas bun de om efemer).

în zi de stretenie
caut un bârlog
să prind iarna în dârlog
primăverii să-i dau imbold
pe drumul reavăn plin de glod
cu un profund respect pentru anotimpul dus
ascuns după umbră de urs
pământul reavăn  înglodit
mă cheamă la boncăluit
pe note ancestrale de rit.

viaţa de apoi

Motto: „Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.”
Gabriel Garcia Marquez
apoi…
am început o altă viaţă,
(rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale, ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas…
identificarea nudităţii mele cu natura,
astfel,
m-am descătuşat de veşminte,
grupându-le pe anotimpuri în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorinţă a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt în plăceri carnale păstrate doar în gând,
peste care timpul a trecut rând pe rând…
mai apoi,
(trecând peste bariere de conduită,etichetă
distorsionând decenţa în falsă pudoare)
mi-am îmbrăcat trupul în grandoarea nudităţii mele
şi-n  eterna chemare a naturii,
m-am contopit cu apa şi pământul cu soarele şi luna,
definindu-mă prunc al naturii–mamă,
vrednic urmaş al tatălui-univers,
mi-am tatuat pe suflet Alesul Vers al Iubirii;
al iubirii de oameni,
al iubirii de sine,
al iubirilor trecute,
al iubirii care vine…
fără să’ncrustez tăcerea pe chipul cioplit,
în cele din urmă,
vieţii de apoi…
sufletul mi-am răstignit.                                                            P.S.