Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POP STELU: stand by me

    Pop Stelu Pop Stelu

     

     

    stand by me

    stai cu mine iarnă  a tăcutelor cuvinte
    cum  picuri din unde
    tu mă ascunzi în necuvinte
    azi
    le fac în necaz tomnatecelor frunze
    ce unduiesc în ramul nud
    o ultima rundă de an lud
    mai caut un compromis
    în cuvântul  rând
    ce vrea să fie  revers al așa-zisului vers
    (rezultatul orânduielii alambicate  cu literă de alfabet
    dintr-o nevinovată zmucitură de tastatură de net)
    stau și mă socot
    cu timpul  netot
    ce nu-mi dă răgaz de taifas cu ale mele cuvinte
    rostuite cu rost și sârg
    într-o banală  înșiruire de gând
    când
    mă plec și mă supun gândului Bun
    și spun
    și spun
    stand by me
    stand by me…

    zi de boncăluit

    cad din mine rând pe rând tăcute cuvinte
    trecutele iubiri ce-mi picură din buze
    le regăsesc în teama nedefinită ce mă țintuieste’n umbre
    atârn voința de-a trăi în mormanul de necuvinte
    scrijelite’n colțuroasă piatră-mormânt
    unde stau pitite ascunsele vise-gând
    aici unde sângele pulsează în ritm de bluesjazz și rock
    iubirea mai face un ultim troc
    cu un dram de noroc
    doar sufletul stingher
    mă mai face să sper
    când toate se duc și se pierd în eter
    (un ultim rămas bun de om efemer).

    în zi de stretenie
    caut un bârlog
    să prind iarna în dârlog
    primăverii să-i dau imbold
    pe drumul reavăn plin de glod
    cu un profund respect pentru anotimpul dus
    ascuns după umbră de urs
    pământul reavăn  înglodit
    mă cheamă la boncăluit
    pe note ancestrale de rit.

    viaţa de apoi

    Motto: „Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
    m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.”
    Gabriel Garcia Marquez
    apoi…
    am început o altă viaţă,
    (rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale, ruptă de dincolo de tipare)
    am purces la primul pas…
    identificarea nudităţii mele cu natura,
    astfel,
    m-am descătuşat de veşminte,
    grupându-le pe anotimpuri în sicrie făurite din abis,
    (dintr-o mai veche dorinţă a metamorfozării într-un vis)
    singur am scrijelit mormânt în plăceri carnale păstrate doar în gând,
    peste care timpul a trecut rând pe rând…
    mai apoi,
    (trecând peste bariere de conduită,etichetă
    distorsionând decenţa în falsă pudoare)
    mi-am îmbrăcat trupul în grandoarea nudităţii mele
    şi-n  eterna chemare a naturii,
    m-am contopit cu apa şi pământul cu soarele şi luna,
    definindu-mă prunc al naturii–mamă,
    vrednic urmaş al tatălui-univers,
    mi-am tatuat pe suflet Alesul Vers al Iubirii;
    al iubirii de oameni,
    al iubirii de sine,
    al iubirilor trecute,
    al iubirii care vine…
    fără să’ncrustez tăcerea pe chipul cioplit,
    în cele din urmă,
    vieţii de apoi…
    sufletul mi-am răstignit.                                                            P.S.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5