Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

POVESTEA CALENDARULUI LA ROMÂNI. ZIUA  DE 1 APRILIE DEVENEA OFICIAL ÎN ANUL 1919, DATA DE 14 APRILIE ÎN CALENDARUL GREGORIAN

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


POVESTEA CALENDARULUI LA ROMÂNI
ZIUA  DE 1 APRILIE DEVENEA OFICIAL ÎN ANUL 1919,
DATA DE 14 APRILIE
 ÎN CALENDARUL GREGORIAN

Primit pentru publicare: 24 Apr. 2020
Autor: Col.(R) Prof. Ioan GRĂDINARU, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 26 Apr.  2020

© Ioan Grădinaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


POVESTEA CALENDARULUI LA ROMÂNI
 ZIUA  DE 1 APRILIE DEVENEA OFICIAL ÎN ANUL 1919, DATA DE 14 APRILIE  ÎN CALENDARUL GREGORIAN

                      Soarele e regulatorul vieții pe pământ, ne dă ziua și noaptea, ne dă succesiunea continuă și periodică de stări generale atmosferice deosebite, numite sezoane,datorită înălțimii până la care se ridică soarele în cursul zilei. Soarele, într-un cuvânt, nu numai că a dat naștere vieții pe pământ, dar o și guvernează.Nu degeaba în antichitate, popoarele se închinau la soare, nu degeaba mitologia a făcut din soare zeul cel mai important, eroul celor mai variate și mai extraordinare MITURI. 

         Prin reglarea și ordonarea vieții pe pământ soarele a impus omului și măsura timpului în raport cu necesitățile vieții, determinând două unități naturale de timp. Întâi e ziua solară , împărțită de om în 24 de ore, unitate care cuprinde o zi și o noapte; a doua e anul tropic (anul solar),care cuprinde o serie încheiată de sezoane. Anul e durata de timp de când soarele, pornind de la o înălțime zilnică oarecare, revine la aceeași înălțime, în aceleași condiții de creștere sau descreștere a înălțimii lui.Chiar cuvântul an exprimă un ciclu încheiat, an derivă de la anulus, latinesc, inel.Ca unitate de timp anul e subîmpărțit în zile solare. Măsurarea timpul în luni s-a numit calendar lunar,care se deosebea de calendarele solare.Toate calendarele au avut ca tip de an solar anul  egiptean de 365  ¼ zile, numit anul fix.Toate calendarele sunt o aproximație mai mult sau mai puțin precisă a anului tropic. Cât de mult s- au preocupat și de câtă perseverență și ingeniozitate au fost capabili preoții egipteni ca atunci cu mijloace așa de rudimentare, să  ajungă a determina în mod atât de apropiat lungimea anului tropic.Nu degeaba scriitorul francez E. Pelletan afirma că „preoții egipteni au inventat calendarul “.

            În Italia de mijloc, în ținuturile unde s-a fondat Roma, a fost în uz, un calendar lunar, dar pe care populațiile din aceste ținuturi l-au zăpăcit, venind în contact cu calendarul solar egiptean, infiltrat probabil prin comerț.Cert e că aceste popoare din Italia centrală au pierdut noțiunea clară a unității de timp numită, lună. Așa a găsit lucrurile IULIU CEZAR (100-44 î.Hr.) când a devenit pontifice maxim la Roma și el a vrut să stârpească răul în mod radical, fixând în mod precis durata anului.Urmând sfaturile lui SOSIGENE,un astronom egiptean, Cezar a fixat durata anului de 365  ¼ zile, anul fix egiptean. CALENDARUL IULIAN a fost introdus în anul 46 înainte de Hristos de împăratul roman Iuliu Cezar. SOSIGENE știa însă, ceea ce desigur a spus-o și lui Cezar, că nu aceasta e durata exactă a anului tropic, că acest calendar nu este perfect, pentru că nu se pune de acord anul calendaristic cu anul astronomic.  HYPARC i-a fixat o durată mult mai apropiată decât de 365 ¼ zile, cu 75 de ani înainte, la anul 120 înainte de Hristos. HYPARC a fost cel mai mare geniu științific și în special astronomic al timpurilor vechi, cum a fost Newton al timpurilor moderne,avea o autoritate indiscutabilă  în tot ce a stabilit.Dar, desigur , ca să nu mai complice problemele și să se sfârșească  cu haosul calendarului roman Cezar a aprobat anul de 365 ¼ zile, astfel se formau 3 ani civili ordinari de câte 365 de zile și al patrulea  bisect de 366 de zile.ACESTA A FOST CALENDARUL  IULIAN.

          Creștinismul la început , s-a bazat  numai pe învățăturile lui Hristos transmise de Sfinții Apostoli prin predicile lor.După ce creștinismul a început să ia o extindere mai mare, s-a resimțit lipsa de precizare în unele din credințe,ceea ce s-a numit biserica creștină unitară în credințe și în totul.Astfel, s-au constituit Concilii ecumenice , la care au participat fruntașii creștinismului din toată lumea,Sfinții Părinți, de unde au rezultat sub formă de EDICTE acele precizări necesare, care au format dogmele bisericii creștine și organizarea ei administrativă.Cel  mai  important a fost  incontestabil Conciliul din anul 325 după Hristos,ținut în Niceea Capadociei, așa zisul CONCILIUL DE LA NICEEA.În acest Conciliu, afară de stabilirea formulei CREZULUI, aproape întreagă și a altor precizări foarte importante, s-a hotărât și asupra sărbătoririi Paștelor, când și cum să se țină.Au adoptat calendarul Iulian, care era cel mai răspândit atunci, fiind calendarul lumii romane din care făceau parte mai toți creștinii timpului.Au adoptat numărarea anilor de la nașterea lui Hristos ; au stabilit data echinocțiului de primăvară din acel an, anul 325 de la nașterea lui Hristos și au găsit-o la 21 martie.Pe aceste baze au stabilit regula de calcul a sărbătoririi Paștelor.

             Urmându –se mereu anul de 365 ¼ zile, luna pascală a încetat  cu timpul de a fi lună plină; dar nu s-a luat  nici o măsură de îndreptare aproape 13 secole, până  în anul 1582, când Papa Gregoriu al XIII-lea, ajutat de medicul și astronomul calabrez LUIGI LILIO, a făcut această îndreptare și a reformat calendarul Iulian, numită reforma gregoriană, rezultând CALENDARUL GREGORIAN, prin care se păstra neschimbată data de 21 martie. Calculul probabil a lui LILIO a fost următorul, a determinat data echinocțiului din 1582 și a găsit-o  pe 11 martie în loc de 21 martie,prin urmare echinocțiul a rămas în urmă  cu 10 zile în 13 secole.În sfârșit, spre a readuce totul cum a fost în anul 325, a mai adăugat 10 zile la numerele date de calendarul Iulian; pe  5 octombrie  când a intrat în vigoare calendarul Gregorian ,l-a numărat 15 octombrie și deci 11 martie, data când a găsit că e echinocțiul în 1582, l-a numărat 21 martie, data la care a fost găsit echinocțiul în anul 325.Prin aceasta calendarul Gregorian a crescut numerele zilelor cu 10 la originea lui.La acestea s-a mai adăugat o zi la  anul 1700, una la 1800 și încă o zi la anul 1900, așa că diferența de numărare a zilelor e astăzi de 13, ceea ce va rămâne până la anul 2100, pentru că la anul  2000 nu s-a mai adăugat nimic.Pe o perioadă de mai multe mii de ani și calendarul Gregorian va rămâne în urma anotimpurilor datorită scăderii vitezei de rotație a pământului, care va face ca durata zilei să crească în timp, pe când anul calendaristic  își păstrează durata constantă.

        Reforma gregoriană a găsit biserica creștină dezbinată în două biserici distincte, prin așa zisa marea schismă din anul 1054: BISERICA CATOLICĂ sau romană, sau de apus sub conducerea papilor de la Roma și BISERICA ORTODOXĂ, sau greacă,sau de răsărit, sub conducerea patriarhilor de la Constantinopol.Desigur , biserica catolică a adoptat imediat reforma gregoriană înfăptuită de un papă al ei, în schimb biserica ortodoxă nu a vrut să știe de această reformă și a păstrat în continuare calendarul Iulian.

        Țările care au adoptat noul calendar  pe 15 octombrie 1582, au fost Italia, Polonia, Spania, Anglia ,Scoția; S.U.A. în anul 1952, Danemarca , Norvegia Germania au adoptat noul calendar solar în 1700. În Rusia calendarul gregorian a fost acceptat după Revoluția din Octombrie prin decretul din 24 ianuarie 1918. ROMÂNIA a fost una dintre ultimele țări europene, care au adoptat calendarul gregorian.Pe timpul domniei lui CUZA s-a încercat introducerea calendarului Gregorian, Consiliul bisericesc adunat la Mitropolie în 12 ianuarie 1864 a redactat o adresă către guvern în care se arăta că problema calendarului este una pur științifică, dar legată strâns de Conciliul de la Niceea, care fixa sărbătorile după calendarul Iulian, care în timp a devenit dogmă.Având  în vedere agitațiile din țară (guvernul voia să catolicizeze populația ), guvernul a considerat ca fiind inoportună schimbarea calendarului. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic. Ardealul și Bucovina foloseau calendarul gregorian, în timp ce Regatul României și Basarabia foloseau calendarul vechi.Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern și extern, de consolidare și modernizare a noului stat unitar, alinierea la standardele europene era considerată o condiție a progresului și dezvoltării. În România calendarul Gregorian a fost introdus de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu, prin decretul- lege din 5 martie 1919. Astfel, în România ZIUA  DE 1 APRILIE 1919 A DEVENIT OFICIAL, DATA DE 14 APRILIE 1919, PE STIL NOU.Dacă instituțiile statului au adoptat prin lege calendarul Gregorian în anul 1919, nu același lucru s-a întâmplat cu Biserica Ortodoxă Română.

         Aceste măsuri oficiale nu au fost adoptate și de bisericile ortodoxe răsăritene, care au propus un  calendar Iulian revizuit, cu 13 zile ale acelui an.Bisericile ortodoxe din Grecia ,România ,Bulgaria,Cipru, Alexandria, Antiohia au adoptat calendarul Iulian revizuit și vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului Gregorian până în anul 2800.Bisericile ortodoxe din Rusia, Sfântul Munte Athos, Serbia, Basarabia, Ierusalimul și câțiva episcopi din Grecia și Bulgaria nu au acceptat calendarul Iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe 25 decembrie a calendarului Iulian, 7 ianuarie în calendarul Gregorian, până în anul 2100.

       În privința sărbătoririi Paștelor, au existat ani în care a fost sărbătorit în aceeași zi atât la catolici, cât și la ortodocși, cum a fost în 2010, 2011 și în 2014, iar de cele mai multe ori diferența dintre ele este de o săptămână, catolicii fiind totdeauna cei care sărbătoresc mai devreme Învierea Domnului.Data la care se sărbătorește Paștele depinde de două fenomene astronomice, dintre care unul cu dată fixă, echinocțiul de primăvară, care cade pe 21 martie și altul cu dată schimbătoare, legat de mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului,luna plină de după echinocțiul de primăvară. Astfel, Paștele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară.Diferențele de calcul al zilei Paștelor în cazul bisericilor creștine provin din calendarele folosite de acestea pentru anul religios.Biserica catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul Gregorian, în timp ce biserica ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul Iulian. La Congresul interortodox desfășurat la Constantinopol (Istambul) în 1923 s-a hotărât adoptarea calendarului Iulian revizuit în toate bisericile ortodoxe, fiecare să aleagă momentul oportun pentru această trecere. Tot atunci s-a hotărât ca data Paștelor pentru ortodoxie să se calculeze în continuare după calendarul Iulian.Biserica ortodoxă română a hotărât adoptarea calendarului Iulian revizuit în octombrie 1924. În România mai mulți ierarhi nu au acceptat această schimbare și au înființat Biserica Ortodoxă pe Stil Vechi.

        Ierarhii ortodocși au fost încântați că au mai găsit în calendarul Gregorian un alt mijloc de vizibilă diferențiere dintre cele două biserici, ortodoxă și catolică. În același timp, în rândul bisericii ortodoxe au apărut disensiuni de modul cum a fost adoptat calendarul Iulian revizuit. ION OTESCU (1859-1932) profesor buzoian, în 1912 a fost numit INSPECTOR GENERAL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR, a scris lucrarea  Credințele țăranului român despre cer și stele, cercetare începută în 1896,prima mitologie românească cu legende legate de stele și constelații, unde găsim și PRIMA HARTĂ A CERULUI ROMÂNESC.În 1925 a ținut o expunere la Liceul Mihai Viteazul din București, unde a susținut cu argumente că biserica ortodoxă rusă a trimis „ iconarii ei prin sate „ pentru a  impune respectarea întocmai a calendarului Iulian și ulterior ocuparea religioasă si administrativă a României, „voind să cotropească întreaga țară” .Cei care fac disensiuni , neânțelegeri  în biserica creștină, nu merită nici măcar adagiul caritabil al blândului HRISTOS : „ IARTĂ-LE LOR, DOAMNE, CĂ NU ȘTIU CE FAC „.

Surse:
wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0d/Mezzob
https://images.app.goo.gl/k7qyeVBDr3rYHzCM7



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5