POVEŞTI  TERAPEUTICE PENTRU  SUFLETE  NEVINOVATE … de prof. dr. VALERIU BISTRICEANU

BICICLETA BUCLUCAŞĂ

A fost o dată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit , a fost o pădure minunată cu stejari seculari lângă care trăiau fericiţi cei trei frăţiori iepuraşi,  prietenii noştri.
Într-una din zile coborî dintr-o dubiţă rosie şi le bătu la poartă un curier care le spuse prietenilor noştri că au primit un colet din America. Mult s-au minunat frăţiorii căci tocmai vorbiseră pe Skaype cu părinţii care erau plecaţi în America  dar aceştia nu le spuseseră nimic despre faptul că le-ar fi trimis un colet.
Şi acum urmează marea surpriză pentru frăţiori, coletul era de fapt o bicicletă montainbike echipată pentru mersul prin pădure, frumos dungată în culorile curcubeului, nou nouţă, sclipind de-ţi lua ochii şi te încânta cu parfumul ei de lucru nou.
După ce semnară de primire  şi  mulţumiră curierului, o bună bucată de vreme nu încetară să tot dea roată minunăţiei care le picase din cer căci prin părţile locului nu se mai văzuse aşa mândreţe de bicicletă. Bicicleta avea schimbător automat de viteze, faruri cu led şi câte altele, în ochii iepuraşilor parcă avea şi aripi.
Tare ar fi vrut ei să se plimbe cu bicicleta minune dar niciunul dintre ei nu ştia să meargă cu ea, aşa că hotărâră să-l roage pe  Gât golaş , vecinul lor , fiul lui Cocoşul cel vrednic care era priceput în toate să-i înveţe şi pe ei să meargă pe bicicletă şi, ca să nu fie ceartă, hotărâră că cel care va învăţa primul să fie Iepuran cel înţelept, frăţiorul mai mare care, după aceea, o sa-i înveţe şi pe ceilalţi.
Seara vorbiră cu părinţii lor pe Skaype şi aceştia îi întrebară dacă le-a plăcut bicicleta surpriză, căci ei, asta doriseră, să le facă o surpriză plăcută, şi chiar reuşiseră căci frăţiorii erau în culmea fericirii pentru că acum puteau cutreiera pădurea în lung şi-n lat,  pe bicicletă, iar la vară vor putea merge la pescuit.
Părinţii le spuseră că fiecare dintre ei va primi câte o bicicletă la fel de frumoasă ceea ce i-a făcut şi mai fericiţi pe iepuraşi care nu mai conteneau să-şi facă planuri, unde şi când să meargă cu bicicletele.
A doua zi se sculară dimineaţa devreme şi merseră la Gât golaş care-i aştepta să-i înveţe să meargă pe bicicletă, căci vorbiseră cu o zi înainte .
Gât golaş, deşi era mic, de seama lui Iepurică, era tare priceput şi de bună seamă i se potrivea menirea de instructor. El începu prin a le spune că mersul pe bicicletă nu e o joacă şi că atunci când vor învăţa să meargă cu ea trebuie să ştie că în pădure există piste speciale pe unde trebuie să meargă bicicletele şi că trebuie să fie atenţi să nu calce pe cineva, pe broscuţa Oac-oac şi mai ales pe Ariciul cel ţepos, căci aceştia se vor supăra foarte tare şi s-ar putea să li se înţepe cauciucurile şi să facă pană. După care le explică cum trebuie să se suie pe bicicletă şi să pornească, cum să-şi ţină echilibrul  şi cum să frâneze, le mai spuse să fie atenţi la semnele de circulaţie şi neapărat să poarte tot timpul casca de protecţie. Şi uite aşa a apărut prima problemă, pentru că nu aveau cască, aşa că, pentru prima lecţie,  Gât golaş le-a împrumutat casca sa de protecţie specială pentru biciclişti. A doua zi frăţiorii au plecat la oraş să cumpere cască căci la ei în sat nu exista nici un magazin pentru biciclete, pe drum  făcut tot felul de planuri cu locurile unde vor merge cu bicicletele şi când au ajuns la magazin a apărut altă problemă, erau o mulţime de modele de căşti în toate culorile, într-un final cu greu s-au hotărât pe care să o cumpere .
Echipat cu cască, Iepuran a continuat lecţiile de mers pe bicicletă  şi, cum era îndemânatic, nu i-a trebuit mult să stăpânească acest mers  prin care parcă zbura când el dădea din pedale.
După încă vreo săptămână, în faţa casei în care locuiau iepuraşii a oprit o dubiţă galbenă, ceva mai măricică, din care curierul a descărcat două biciclete strălucitoare, dintre care una ceva mai mică pentru Iepurică. Bucurie mai mare nu fusese de multă vreme în casa prietenilor noştri  care, a doua zi, s-au grăbit să meargă la oraş să-şi cumpere căşti de protecţie speciale pentru biciclişti şi au început lecţiile de mers pe bicicletă sub îndrumarea lui Iepuran.
Încetul cu încetul şi frăţiorii mai mici au deprins mersul pe bicicletă, numai că Iepurică, nerăbdător din fire, într-una din zile, din cauza vitezei prea mari, a căzut şi s-a julit la genunchi, iar Iepuran, care era cu el, i-a spălat juliturile şi l-a pansat ca să nu se infecteze. Aşa a învăţat Iepurică că viteza mare e periculoasă, norocul lui a fost că purta casca de protecţie căci altfel s-ar fi lovit rău şi la cap. De atunci frăţiorii iepuraşi merg cu multă grijă pe bicicletele lor, totdeauna numai cu cască de protecţie şi de-i veţi întâlni prin pădure vă veţi convinge, iar pe bicicleta cu pricina au numit-o bicicleta buclucaşă.

Şi uite aşa, încălecai pe o şa şi vă spusei povestea mea.