Ion IONESCU BUCOVU

praf de lună

cineva mi-a scris o scrisoare
şi mi-a spus că sunt condamnat la moarte,
lasă-mă să simt desfrunzirea dintâi,
i-am răspuns eu în mijlocul acestei primăveri,
aproape de marginea sufletului,
mai lasă-mă înăuntru luminii
să văd când luna moare spânzurată de un salcâm
trec mereu ramuri prin trupu-mi firav
e prea devreme să cobor
încă mai roiesc ţipete lucii prin destinul meu
primăvara face parte din averile mele
şi verdele şi copacii şi viorelele
deşteaptă în mine toate culorile
toţi mânjii născuţi şi nenăscuţi
se plimbă pe câmpiile mele
l-aş asculta pe Dumnezeu cum plânge
dezamăgit de gândurile mele
mi-e frică să ridic braţele către el
că mă preface în praf de lună

luni, 2 mai 2016