Gunoiul verbelor trecute
Se spală-n viitorul vag
Poveștile ce nu sunt mute
Au un final destul de drag

Furtuna vieții se destramă
Culeg doar picături de timp
În cartea omului de seamă
E prețul nostru cel mai scump

Să nu repet o despărțire
Din cauze ce nu se vreau
Să mai încerc o curățire
A faptelor ce încă huzureau

Albastru cerului e griu
Negrul pământului, el vede
Cădem la pieptul cel pustiu
Din lumea verde ce se pierde

Există-n lume alternanță
Și tot ce pierdem este în câștig
În vamă strigă o speranță
Aprins e focul după ce-l sting

A fi o cupă prin uzanță
Din care curge neîncetat
O pâine, vinul în constanță
Un vas al sângelui nevinovat

Gunoiul verbelor vândute
Se spală-n viitorul vag
Poveștile ce sunt pierdute
Au un final oprit în prag

16 04 2022