Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

PREMIILE CULTURALE ,,STEAUA NORDULUI” 2016. Personalitățile nominalizate pentru distincția STEAUA NORDULUI, Botoșani 2016

Primit pentru publicare: 29 aug. 2016
Publicat: 30 aug. 2016
Publicare sponsorizată de Fundația Editurii Agata 

 

PREMIILE CULTURALE ,,STEAUA NORDULUI” 2016


Motto: ,,Ţinteşte spre Lună. Chiar dacă nu reuşeşti, vei fi măcar printre stele.” (Les Brown)

 

Personalitățile nominalizate pentru distincția STEAUA NORDULUI, Botoșani 2016


DMG st nord Personalitățile culturale botoșănene nominalizate în urma mai multor sondaje de opinie și discuții publice pentru premiile Societății Culturale STEAUA NORDULUI Botoșani 2016, premii a căror decernare va avea loc în cadrul unui eveniment festiv ce va fi anunțat în perioada următoare sunt: Maria Baciu, Dumitru Lavric, Gică Marițanu, Marius Rogojinschi, Elena Condrei, Mihai Cornaci, Laurențiu Palade, Bogdan Cojocaru (ordinea este aleatorie și, ca o excepție de la regula inițială, juriul a nominalizat opt personalități în loc de șapte). Alegerea acestor deosebiți profesioniști reprezentativi pentru diverse domenii de activitate- literatură, numismatică, teatru, muzică- de către grupul de inițiativă al proiectului ,,STEAUA NORDULUI”, act reparatoriu moral de absolută normalitate, este în strânsă legătură cu ideile cuprinse în manifestul-document intitulat ,,Primăvara culturii românești” sub lozinca ,,Literatura sănătoasă și cultura autentică” și cu inscripționarea de pe aversul medaliei societății unde, alături de siglă, se regăsesc cuvintele ,,DEMNITATE*MUNCĂ*GENEROZITATE” și ,,Per aspera ad astra” – expresie în limba latină din versul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca și care poate fi tradusă ca: „pe căi anevoioase (se ajunge) la stele” sau: „pe căi aspre către stele”. Cu alte cuvinte, sintetizând prezentarea într-un limbaj colocvial, la aprecierea contribuției individuale la fenomenul cultural și implicit, la selecția celor anterior amintiți  au primat:

…Conduita exemplară,
Truda- punem clar accentul,
Dărnicia legendară-
Peste astea trei, talentul!
Nu au fost prea bine primite (cu tendință spre deloc):
…Conduita- de grămadă,
Truda dusă-n derizoriu,
Dărnicia de paradă
Și talentul iluzoriu!

În continuarea logică a primului catren: ,,Sărbătoriților: …Răspândind în jur lumină,/ Purtători de nume grele/ La ,,Gazeta de vitrină”,/ Văd opt aștri… de cinci stele!/” iar, în contrapondere, o nevinovată subliniere umoristică și pentru cel de-al doilea: ,,Iluzii: …Cu orgolii planetare,/ Mulți se vor lune și sori,/ Însă nu-i de-ajuns, se pare,/ Doar să fii… cu capu-n nori!/”. Cu umor: ,,Eclectică: Despre Luceafăr, ce să zic,/ Că-i Eminescu, da, se știe,/ De Steaua Nordului, nimic-/ Nu spun nimic… din modestie!/”, și cu speranța unei continuități în timp a principiilor acestei manifestări de solidaritate culturală, închei pseudo-dizertația versificată cu o nouă ,,dovadă” că nu degeaba se spune despre flori că sunt… cu picioarele (!) pe pământ: ,,Realism: …Ca să nu cumva să supăr/ Și să-mi scrieți… «epitete»,/ Printre «stele» nu mă număr-/ Eu rămân la… «margarete»!/”. Transmitem călduroase felicitări distinșilor nominalizați pentru recunoașterea de DMGansamblu a unei bune imagini ca vectori de cultură și, de asemenea, respectuoase aprecieri și mulțumiri pentru sprijinul, criticile și/sau sugestiile la configurarea și promovarea evenimentului d-nelor și d-nilor: Cătălin Flutur- primarul municipiului Botoșani, Tamara Ciofu- deputat de Botoșani, Ghe. Ciobanu, dr. Aurel Melniciuc- directorul Muzeului Județean Botoșani, dr. Lucia Olaru Nenati, Radu Humelnicu, Ion Istrate- directorul publicației ,,Luceafărul”, Gheorghe Median, Georgică Manole, Marieta Baciu, Silvia Lazarovici, Steliana Băltuță, Victor Teișanu, Cezar Amitroaie, Cornelia Ciobanu, Ana Florescu, Traian Apetrei- directorul Teatrului ,,Mihai Eminescu”, Cornelia Viziteu- directorul Bibliotecii Județene Botoșani, Lucica Pârvan, Constantin Adam, Ghe. Burac, Teodor Valenciuc, dr. Dan Prodan, dr. Sergiu Balanovici, Marcel Mănăstireanu, Gruia Cojocaru, Nicolae Iosub, Coriolan Chiricheș, Laurențiu Maftei, George Șpaiuc, Florin Prodan, Ovidiu Chelaru, Maria Moisoiu, Nicolae Sandu, Dan Cristescu, Valerian Petrariu cât și colegilor de excepție de la cenaclul ,,Ion Pillat” al profesorului Petruț Pârvescu: Gabriel Alexe, P. M. Iordache, Ghe. Hreapcă, D. Monacu, V. Hrustovici, S. Brânzei, C. Cristescu, R. Dragoș, C. Viziniuc, C. Șoptică și M. Pușcașu. Colajul de opt portrete de deasupra titlului aparține talentatului pictor Florin Grosu din Botoșani, căruia îi mulțumim în mod special.
În numele grupului de inițiativă al societății culturale,
D.M. Gaftoneanu

 

MARIA  BACIU


Baciu MmariaNu e deloc uşor să prezinţi într-un spaţiu redus, așa cum ai privi într-o oglindă retrovizoare, personalitatea unui om. Despre Maria Baciu vorbesc cărţile sale, vorbesc referinţele critice, dar şi activitatea sa profesională şi socială. Profesoară şi scriitoare, membră a U.S.R., Maria Baciu s-a născut în satul Cerneşti, com. Todireni, a absolvit Facultatea de Filologie a Univ. „Al .I.Cuza”, din Iaşi, desfăşurând o activitate bogată, variată şi plină de împliniri în profesia sa, pregătind generaţii de elevi la Liceul Pedagogic din Botoşani, care, drept semn de recunoştinţă, i-au conferit, „peste orice instituţii oficiale”, diploma „Magister Magistrorum”, „pentru că aţi avut tăria să vă dăruiţi copiilor care am fost şi ne-aţi zidit ca oameni, fiindu-ne nu numai dascăl, ci mentor şi model uman”. Prof. gr. I, Maria Baciu a fost şi director de şcoală şi metodist pentru obiectul limba română.

Pe lângă specialistul de mare calitate care era, Maria Baciu a scos, în cadrul liceului, ziarul „Educatorul”, iar împreună cu Dan Lungu, revista „Şotron”, pentru copii, mai apoi, revista umoristică „Pardon”, pentru liceeni, publicaţii care s-au bucurat de un real succes în rândul cititorilor cărora le erau dedicate. De asemenea, a înfiinţat şi condus cenaclul „Eminescu”, la care participă un număr mare de elevi ai liceului, şi nu numai. Cenaclul era structurat pe mai multe secţii, oferind adevărate spectacole în liceu şi în afara lui, bucurându-se de aprecierea reprezentanţilor M.E. Aici s-a pregătit o trupă de teatru, care a obţinut premii la concursuri şi tot aici au fost descoperite şi cultivate talente (H.I. Laşcu, etc.)

Profesoara a fost apreciată şi stimată atât de colegi, cât şi de reprezentanţii forurilor superioare.

În calitate de scriitoare, Maria Baciu „ocupă un loc propriu în literatura română”, „consolidându-şi poziţia de una dintre cele mai importante scriitoare”, apreciază scriitorul Dan Lungu, referindu-se la cărţile ei pentru copii.

Într-adevăr, Maria Baciu ne-a surprins plăcut prin frumoasele cărţi pentru copii (16), cuprinzând poezie, proză şi teatru, dar şi prin cărţile metodice, de specialitate. Poeziile ei sunt cunoscute, îndrăgite şi memorate de şcolarii mici. Vorbind despre acest sector al creaţiei sale, Lucia Cifor, prof. dr. la Facultatea de Litere din Iaşi, remarcă „un stil puternic individualizat în cadrul genului, stil susţinut de o viziune sensibil schimbată faţă de cea cu care suntem obişnuiţi în literatura de acest profil. Reuşita o singularizează pe poetă printre autorii genului, punând în discuţie, ca orice nouă reuşită, chiar definiţia literaturii pentru copii.”

„Regret, mărturiseşte Maria Baciu, că aceste cărţi nu apar în tiraj mare, pentru a sensibiliza sufletul mai multor copii, fiindcă ei sunt modelul a ceea ce trebuie să devină omul. Subliteratura care invadează librăriile, asupra căreia nu s-a aplicat criteriul valoric, văduveşte copilul de plăcerea lecturii. Probabil, factorii de decizie din educaţie nu sunt preocupaţi de rezolvarea unor atât de… mici probleme, întrucât civilizaţia  cărţii devine un domeniu al lipsei de interes.”

„Tigrişorul Pietrek”, piesa care se joacă (acum sporadic) la Teatrul „Vasilache”, a apărut pe afiş şi fără numele autoarei, dar copiii au vizionat-o în număr mare şi le-a plăcut. Nici teatrul pentru copii al autoarei nu este valorificat, deşi are reale calităţi educative şi estetice.

Cărţile de poezii pentru maturi, pun în evidenţă „o voce singulară”, caracterizată prin „originalitatea trăirii sufleteşti şi a expresiei poetice, poeta neţinând seama de mode ale zilei. Calitatea poeziei sale consistă în păstrarea nealterată a vocii proprii, aşa cum izvorăşte ea din straturile adânci ale unui suflet sensibil”, apreciază scriitorul D. Fetescu.

Maria Baciu a publicat două romane şi alte trei cărţi de proză, în care prezintă figuri ale istoriei contemporane, cu ironie şi umor, dar şi cu multă amărăciune.

Romanul pentru adolescenţii liceeni, „Ţara Ionuţilor pozitivi”, e şi un roman al Botoşanilor zilelor noastre, iar „Et in Arcadia ego”dezvăluie unele dintre ororile comunismului de început în acest nord de ţară. În „Patria mea de copil”, stalinismul e văzut, ironic, prin ochii lui Tinel, care vrea să ajungă „analist politic(os)”!

„Otrăvurile”, din „Zodiac cu…otrăvuri”, reprezintă oameni care se caţără, fără jenă, pe scara socială, neavând calităţile trebuitoare urcuşului, impostorii, mediocrităţile, care au invadat scena „democraţiei”. Alte trei cărţi de poezii îşi aşteaptă apariţia.

Scriitoarea, care îşi lucrează şi își publică opera fără zgomot (face şi publicistică, apare în Antologii), e de părere că „valoarea nu se cerşeşte, nici nu se impune brutal. Ea se recunoaşte conştient şi se asimilează normal. Cei care nu admit reuşitele altora au o problemă personală, pe care nu şi-au rezolvat-o”.

 

 DUMITRU LAVRIC


Lavric, dDumitru Lavric, profesor de limba și literatura română, născut la 18 septembrie 1943 în Scobinți- Iași și-a început  activitatea editorială după 1970 pe când ocupa funcția de director al Centrului de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale  Botoșani, publicând două culegeri de folclor.

Activitatea sa creatoare s-a intensificat în ultimele două decenii, când a publicat antologii literare despre tradițiile culturale botoșănene, culegeri de cronici muzicale, studii de cercetare a folclorului, cercetări istorico-literare despre personalitatea unor mari scriitori români. Dintre acestea merită reținute: trei studii fundamentale despre semnificația concepției românești privind  sărbătoarea (Hybernia Magica), despre dragoste (Sentimentul românesc al dragostei) și despre moarte ( Mitologia românească a morții), un studiu despre relațiile epistolare Eminescu- Veronica (Amor și Psihe) și un altul despre cei doi Caragiale (De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale), de asemenea, un studiu  foarte amplu (2 volume) despre scrisul epistolar românesc de la 1500 până astăzi (Epistolarul  românesc – 500).

Tipăriturile evidențiate au apărut la editurile AGATA, AXA, PIM și JUNIMEA  și au fost însoțite de recomandări pertinente semnate de academicienii Mihai Cimpoi și Răzvan Theodorescu, de criticul literar Alexandru Călinescu și de către publiciștii Grigore Ilisei, Dumitru Țiganiuc, Dan Prodan ș.a.

Autorul are deja gata pentru tipar un eseu inedit subintitulat ,,Scriitorul și moartea”  și un alt studiu despre complexitatea personalității lui George Călinescu.

Pentru contribuția sa deosebită la dezvoltarea culturii botoșănene, conducerea Societății Culturale ,,Steaua Nordului” și grupul țintă al proiectului propune includerea domnului Dumitru Lavric pe lista nominalizaților pentru acordarea distincției ,,Steaua Nordului” pe anul 2016.

,,Prin ceea ce am scris și am tipărit – aproape 20 de volume – m-am străduit să redau actului cultural întreaga demnitate pe care o merită, să atrag atenția asupra statutului intelectualului care, dacă este cu adevărat intelectual, trebuie să-și pună întregul efort în slujba comunității, păstrându-și integral modestia și sentimentul de recunoștință pentru că a fost dăruit cu talentul care aparține celor puțini și conștienți de o misiune superioară ce trece dincolo de comandamentele prezentului.”

 

 

 Col. (r) dr. GICĂ MARIȚANU


Maritanu, col S-a născut la 29 noiembrie 1956, în localitatea Poiana-Vorona din județul Botoșani. Studii: Liceul „Mihai Eminescu” – Botoșani (1971-1975); Școala postliceală Sanitară Botoșani (1975-1977); Facultatea de Medicină Militară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București (1977-1983). Membru al Asociației Filateliștilor din Județul Botoșani, al Secției Botoșani a Societății Numismatice Române din 1990 și al Grupării Colecționarilor „Mihai Eminescu” Botoșani din 2003. Președinte al Secției Botoșani a S.N.R. (1996 -2006). Vicepreședinte al A.F.J. Botoșani (1996-2006).

A realizat, într-o viziune personală, mapa documentară „Academicienii județului Botoșani 1866-2014” în 2014, 2 mape documentare „Domnitorii și conducătorii Moldovei” (2016) și a derulat un proiect filatelic de concepție proprie, unic în mișcarea filatelică românească, intitulat „Galeria celebrităților botoșănene” (2010-2016).

A promovat personalitățile, monumentele istorice și istoria Botoșaniului, în periodice ca: „Apărarea Patriei”, „Scutul patriei”, „Monitorul de Botoșani”, revista „Filatelia”, revista „Philatelica.ro”, revista „Curierul Filatelic – Sibiu”. A recuperat o serie de acte de stare civilă, documente oficiale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pe care le-a donat unor instituții botoșănene printre care s-au numărat: Biblioteca Județeană, Muzeul Județean, Muzeul N. Iorga, Muzeul Ștefan Luchian și Secția botoșăneană a Arhivelor Statului.

La 18 iulie 2014, cu ocazia lansării mapei documentare „Academicienii Județului Botoșani, 1866-2014”, reputatul muzeograf prof. Gheorghe Median, adnota într-un articol publicat în revista botoșăneană Luceafărul: „….Col. (r) Dr. Gică Mariţanu …(..) reprezintă o mostră, extrem de rară şi discretă, de implicare  în viaţa Botoşanilor, a unui om care mai crede încă în virtuţile culturii şi în şansa ca oraşul lui Eminescu şi Iorga să se menţină între marile centre culturale ale ţării”.

„Consider că într-o lume aflată într-o perpetuă schimbare, șansa Botoșaniului de a redeveni «ceea ce a fost și mai mult decât atât» ar sta în fructificarea tezaurului științific și cultural realizat în decursul vremurilor de cei 39 de academicieni, peste 110 profesori universitari, peste 120 de generali, numeroși poeți, pictori, muzicieni, matematicieni, fizicieni, chimiști și înalți prelați care au fost zămisliți pe aceste mirifice meleaguri”.

 

 MARIUS-PETRU ROGOJINSCHI


 RogojinschiNăscut în Câmpulung Moldovenesc – județul Suceava  la 15 aprilie 1960. Studii: Liceul ,,DRAGOȘ VODĂ”- Câmpulung Moldovenesc (1975-1977), Liceul industrial de construcții Câmpulung Moldovenesc (1977-1979) INSTITUTUL DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI CINEMATOGRAFICĂ ,,I.L.CARAGIALE”- București promoția 1988- arta actorului (cursuri de zi)- clasa prof. univ. Olga Tudorache și prof. asociat Florin Zamfirescu. A optat (șef de promoție) la repartiția guvernamentală pentru Teatrul ,,MIHAI EMINESCU” Botoșani.

,,Niciodată nu m-a mulțumit un rol bun într-un spectacol prost! Am avut satisfacția rolului atunci când el făcea parte dintr-un spectacol bun! Ceea ce mă definește absolut este zona geografică de unde provin: Bucovina. Este spațiul meu identitar: credința și pământul din fața casei. Oriunde aș fi și orice aș face, sufletul meu trăiește acolo la poalele Rarăului despre care Grigore Vieru, aflat cândva în trecere prin Câmpulung Moldovenesc a scris: Din vârful acestor munți Dumnezeu nu se vede. Dar de aici se poate crede în EL. Doamne-ajută (cum se spune în Bucovina) tuturor!

 

 ELENA CONDREI


Condrei elenaNăscută (Grădinaru) la 7 Septembrie 1949, în localitatea Albeşti, judeţul Buzău; pseudonim Aida Vernescu. Ziarist, editor, scriitor. Studii: Institutul Pedagogic, secţia învăţători, Botoşani, promoţia 1974- în aceeaşi perioadă urmează şi cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia regie actorie- și Facultatea de ziaristică, Bucureşti (1975-1979). Activitate profesională: director la Casa de Cultură din Dorohoi, 1976-1977, profesor la diverse şcoli şi licee din municipiul Botoşani, corector, redactor, redactor principal, redactor de rubrică, la cotidianul Clopotul (1977-1994), director şi proprietar al ziarului GAZETA DE BOTOŞANI, 1997.

Activitate culturală :

Membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti (Carte  Internaţională de Ziarist Profesionist, 1990). Membră a Asociaţiei Editorilor din România, 1997. Fondator al Asociaţiei Culturale GEEA.ro. Autor proiect şi membru fondator al Cabinetului de medalistică de la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu, Botoşani. Co-proprietar al publicaţiei FOTOREPORTER,1990. Director editor al propriei reviste  de cultură COLLOQVIUM, 1997. Iniţiator, fondator, organizator şi realizator a Instituţiei Premiilor EMINESCU pentru literatură, arte vizuale, colecţii şi colecţionari şi a medaliilor TEIUL  DE AUR şi TEIUL DE ARGINT, 2002. Membru fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Cultură, Artă şi Literatură MIHAI EMINESCU, Botoşani. Membru fondator al Societăţii Culturale EXPO-ART, Botoşani. Ca director-editor al Editurii GEEA, a acordat  premii la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul”, Botoşani şi la Festivalul concurs de poezie şi proză scurtă „Magda Isanos –  Eusebiu  Camilar”, Udeşti, Suceava, la secţiunea debut în volum. A reeditat revista de cultură JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD. A prefaţat cărţi, a îngrijit  ediţii de albume de artă (Marcel Olinescu- Meşterul Manole, linogravură, Editura Geea, 1997; Ipotești – topos eminescian – Editura Geea, 2000). A iniţiat şi a realizat proiectul pentru prima medalie din ţară ce a marcat ZIUA CULTURII NAŢIONALE (15 ianuarie 2011). Colaborează la revistele de cultură Colloqvium, Intertext şi Absolut Cultural. A înființat Galeria de Arte GEEA în Centrul Istoric al Municipiului Botoșani.

,,Realizările mele au fost și sunt proporționale cu credința că pot să fac ceea ce mi-am propus. Și, dacă am această convingere, reușesc să fac, cu puțin, lucruri deosebite.Totdeauna m-am raportat la trecut în măsura în care m-a ajutat să evoluez, iar Astazi îl percep ca pe o treaptă spre Mâine. Ce va fi mâine? Știe numai Dumnezeu, în fața căruia mă închin cu smerenie.”

MIHAI CORNACI (autoprezentare)


Cornaci, MPasiunea de a colecţiona a apărut destul de timpuriu. La vârsta de 8 ani verificasem deja podul casei bunicilor, de unde păstrez şi azi în colecţie diverse acte de familie, piese sau accesorii vânătoreşti şi o sticlă aparţinând renumitei fabrici de bere cu aburi de la „Cişmea”, pe atunci în proprietatea lui Anton Brăileanu.

Domeniul preferat al pasiunii mele a fost declanşat în toamna anului 1967, când în biroul directorului Şcolii Generale din Coşula, Nicolae Călinescu, am văzut în vitrina unui dulap mai multe exemplare de monede şi bancnote din diverse emisiuni monetare româneşti şi străine. Din expunerea întâmplătoare, mi-a atras atenţia o monedă de 5 lei – 1880, fiind prima de acest fel din emisiunile monetare moderne şi acceptată mai târziu de specialişti şi colecţionari ca fiind cea mai frumoasă din sistemul monetar bimetalist al Uniunii Monetare Latine, stabilit de prima Lege monetară a României, promulgată la 22 aprilie / 4 mai 1867. Mai târziu, tot în preajma spaţiului geografic al Mănăstirii Coşula, am recuperat o monedă de 1 GROS din emisiunile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe care am prezentat-o în „Forum Cultural”,anul IV, nr. 13 / 2004. În „Acta Moldaviae Septentrionalis” nr. XIII / 2014 am prezentat un ,,dublu gros” de la Alexandru cel Bun, monedă aflată în colecţia lui Constantin Adam. Acum, după aproape 49 de ani apreciez că fiecare dintre noi se naşte cu unele sentimente mai târziu precis orientate ce urmează a se evidenţia printr-un grad de intensitate, statornicie şi, în final, eficienţă. Secretul întreţinerii şi cultivării unor astfel de sentimente, conturate mai târziu în pasiuni, este acela de a nu se crea un gol pe traseul mereu activ într-o direcţie (domeniu) care-i face multă plăcere.

În ceea ce mă priveşte, m-am născut cu un astfel de sentiment care în timp s-a maturizat prin autoinstruire, informare şi muncă tenace, asociată cu unele sacrificii. După conştientizarea matură a faptului că moneda asigură cea mai mare parte din izvoarele scrise pentru cercetarea istorică, am pus bazele unei activităţi organizate şi în anul 1982, alături de Mihai S. Urigiuc am înfiinţat Secţia Numismatică Botoşani.

Dintre proiectele finalizate ale noii structuri organizate pot fi menţionate:

– organizarea celui de-al IV-lea Simpozion Naţional de Numismatică (15-17 mai 1987);
– diversele expoziţii de numismatică desfăşurate la Botoşani în cei peste 30 de ani;
– editarea unor emisiuni speciale de medalii, insigne, platouri, trofee.

Dintre marile proiecte nu a putut fi finalizat „Muzeul monedei” la Botoşani. Ca reminiscenţă a acestui proiect, la 1 Decembrie 2006 s-a reuşit darea în circuitul public a Cabinetului de numismatică şi filatelie, ca secţie distinctă a Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani.

Încerc un sentiment de satisfacţie şi de uşoară împlinire când, cu această realizare în spaţiul public oficial, materializarea pasiunii colecţionarilor, sub sumara amprentă de enciclopedie generală de numismatică şi filatelie, a găsit aplicarea benefică în spaţiul comunitar interesat.

,,Îmi exprim părerea că în întreţinerea unei pasiuni nu este prioritar să alergi, ci mai curând să pleci la timp pe drumul cel bun, iar atunci când trebuie să convingi, dacă nu ai argumente, să fii în măsură să le găseşti. Şi în lumea colecţionarilor se verifică aforismul lui Stendhal:Satisfacerea unei pasiuni oarecare înseamnă fericire.” (Scrisori către Pauline)

 

LAURENȚIU PALADE


Paladi laurentiuInspector şcolar pentru Arte, I.S.J. Botoşani. A absolvit  cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă”  şi cele ale Universităţii  „George Enescu” din Iaşi avându-i ca mentori pe distinşii profesori:  prof. univ. dr. Pavalache Ioan, prof. univ. dr. Nicolae Gâscă, prof. univ. Diaconu Adrian, prof. univ. Diaconu Cornelia, prof. univ. Rusu Ioan, prof. univ. Vasile Spătărelu, prof. univ. dr. Viorel Munteanu, prof. univ. dr. pr. Florin Bucescu, prof. Viorica  Uncheşel, prof. Ion Măzăreanu, ş.a.

,,La umbra marilor dascăli  am  regăsit la Botoşani, acum 18 ani, un drum părăsit, al muzicii corale care trebuia sfinţit.  Renasc  prin  fiecare sunet  în   armonia universală!  Trăiesc fiecare suflare, cu lumină, în pace şi te fac să crezi, să speri. Şi tu poţi cânta! -Ai văzut astăzi soarele?Bucură-te! E zi de sărbătoare!”

 

 BOGDAN COJOCARU (Ionuț Bogdan Cojocariu)


Bogdan cojocarBariton, (artist liric al Filarmonicii Moldova Iași), cadru didactic universitar, lector univ. dr. la U.A.G.E. (Universitatea de Arte ,,George Enescu”) din Iași; absolvent al Liceului Pedagogic Botoșani, profil învățători, apoi absolvent al Academiei de Arte ,,George Enescu”, promoția 1995, specializarea dirijat cor academic, clasa prof. univ. dr. Nicolae Gâscă; masterat în canto, clasa prof. univ. dr. Corneliu Solovăstru; cursuri private de canto cu prof. Visarion Huțu și cu baritonul David Ohanesian; cursuri de măiestrie în canto la Tel-Aviv și în Elveția la Verbier; dirijor al corului de cameră Vox Art IS. Prin rafinamentul interpretării, prin seriozitatea și tenacitatea cu care își urmărește crezul artistic de care este animat, respectă blazonul distinsei familii de muzicieni Cojocaru- tatăl, mama și ceilalți doi frați – din care face parte.

,,Ca oricare alt copil cu mintea plină de tot soiul de dorințe, de care nici eu nu am fost scutit, visam ca în viață să ajung aviator sau mecanic de locomotivă, ceva de genul acesta, să conduc o mașinărie, ceva, acolo, dar, precum se vede, am ajuns să fiu dascăl, artist liric și dirijor de cor. Cu muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Wagner, Enescu am făcut cunoștință, cum era și normal, în familie, iar mai apoi am aprofundat domeniul acesta minunat beneficiind de îndrumarea maestrului Radu Paladi. De la tata mi-au rămas în memorie cuvintele geniului botoșănean spuse dirijorului Jean Bobescu și transmise tatălui meu de cel din urmă, că pe drumul devenirii în artă te pasc două mari pericole: îngâmfarea și deznădejdea. Recunosc faptul că nici eu nu sunt imun față de aceste aspecte neonorante și nu cunosc pe nimeni care, în drumul devenirii umane, să nu fi fost încercat de ele…”

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

3 comentarii la acestă însemnare

  1. Ioan Toderașcu spune:

    Bravo vouă, pentru ceea ce faceți!
    Prin aceasta, dați dovadă de respect și apreciere pentru oamenii de valoare ai județului, dar și de – calitate rară! – altruism.
    Felicitări tuturor, inițiatori și nominalizați!
    O mențiune specială pentru poetul Dorel Mihai Gaftoneanu, „argintul viu” al acestui proiect!

    Cu deosebită considerație,

    Ioan Toderașcu – Vaslui

  2. Mirela Grigore spune:

    Felicitările mele! Sunteți o echipă grozavă! A aduce în prim plan nume ale unor personalități, să le omagiezi, să le popularizezi sunt gesturi de mare noblețe. Puține sunt momentele de bucurie pentru recunoașterea meritelor, în viața unor asemenea oameni care au dedicat întreaga lor existență carierei, care au dăltuit spirale de înălțare unor profesii care țin de spirit, de dragostea pentru frumosul și esteticul din viața noastră. Ceea ce ar trebui să reprezinte un gest de normalitate, astăzi este un gest rarisim, pe care numai oamenii care mai sunt încă oameni, care mai au drag de oameni îl mai pot face. Bravo!
    Felicitări și tot respectul și nominalizaților!

  3. Gruia Cojocaru spune:

    Cu întârziere… FELICITĂRI, Maestre Gaftoneanu! Ca întotdeauna, știți să promovați oamenii de cultură eclipsați de strălucirea reclamelor…

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5