ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 19 Apr. 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 19 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Prezentul e cheia vieții, arde în timp ce dormim…

Încet-încet intrăm în starea noastră obișnuită: dictatura neamului prost. Majoritatea populației vrea să aibă un tătuc, unul care să mestece cuvinte proletare precum o moară stricată. Nu are nicio importanță care dintre partide va aduce năpasta unică peste populime. Nici care tovarăș președinte ne va duce spre cele mai înalte culmi. Jocurile sunt făcute. Nimic nu vine din afară, totul e făcut aici, cu minte de român cu conștiința putredă de istorie repetată. Foștii boieri ai patriei, se știe și nu se predă în școli, cu mici excepții, au fost niște găinari înfometați de orice. Foștii noștri comuniști au atins culmea prostiei istoriei naționale, prin faptul că, așa, dintr-o dată, au devenit capitaliști de est. Pe vremuri, un tovarăș din ăsta, unul nea Jiji, șef de hoardăganizație comunistă, îmi explica în clar că nu există dubii în privința viitorului comunist. Eu îi spuneam că e o chestiune de câteva luni până când comunismul va pica. El mă lua științific: ”Măi, nea Marine, s-o luăm metodic. A existat epoca de piatră, epoca fierului, epoca bronzului, feudalismul, capitalismul. Istoria nu s-a întors niciodată înapoi. Comunismul există pentru că e cea mai avansată treaptă a civilizației”. După vreo câteva luni, ”civilizația” lui nea Jiji a dispărut sub ape, ca Atlantida. Din păcate, precum peștii, care, când îi prinzi în cârlig și scapă, după trei secunde pun din nou botul în ac, pentru că nu au memorie, așa sunt și tovarășii comuniști. Au pus din nou botul la putere. Nimeni nu învață nimic. Au trecut peste soarta lumii fel de fel de rechini: Cezar, Napoleon, Stalin, Hitler etc. Au distrus și au plecat în distrugere. Puterea politică și armată e ceva ce nu ar trebui dat oamenilor sub nicio formă. Dacă dai unei maimuțe o banană, o mănâncă și parcă ți-ar mulțumi din priviri. Dacă pui unei maimuțe un purice în blană, aceasta se scarpină, dă din ”mâini” și din picioare, își pune clanța la treabă și prinde puricele tocându-l între dinți. Dacă îi dai unei maimuțe un par, îți dă cu el în cap. Fără ezitare. Așa a fost mereu în junglă. Recent, chiar am (re)văzut filmul ”Planeta maimuțelor”, un film care, în copilărie, mi-a fost precum o lecție de umanitate, fără să știu că, peste ani, chiar voi ”juca” în acest film, ca figurant. Vreau să spun că planeta e condusă de maimuțe. Uitați-vă la fețele șefilor de stat. A marilor șefi de stat. Nu mă refer la clonele provinciei universale. Ăla din fruntea frunților are toate virtuțile unei maimuțe. Al doilea, cel de vizavi, e maimuță sută la mie. Ce vremuri! Mergem înainte cu spatele. Nu sunt filozof dar am mari dubii metafizice că ar exista viitor. Despre trecut numai de rău. Și de bine rar de tot. Prezentul e cheia vieții. Prezentul arde în timp ce dormim, în timp ce ăștia, politicienii, ne fură și ne mint. Nimeni nu e viu din cauza trecutului sau a viitorului. Cât ești prezent, ești viu. În rest, Aleluia!…