Primele formațiuni statale pe teritoriul Transilvaniei
 Coropcean Iustin, elevul clasei a 6-D, IPLT „Ginta Latină”,  municipiul Chișinău
Publicat la recomandarea  doamnei Claudia Barbaroș, profesoară de istorie a românilor și universală
____

Recunosc, această temă m-a impresionat foarte mult, ceea ce m-a făcut să privesc și să analizez mai profund acțiunile, evenimentele și impactul acestora, lăsând în mintea mea adevărate emoții. Deci, pe scurt, din punctul meu de vedere, e un su- biect  captivant.

Totul a început atunci, când s-au format așa numitele „formațiuni statale”. Inițial oamenii se organizau în sate. Cu cât mai multe sate erau, cu atât mai multe obști sătești se creau. Apar uniunile de obști ca necesitate de apărare care, au mai fost numite și „voievodate” sau “cnezate” conduse de către voievozi sau cnezi. Cele mai vechi date despre un stat românesc se referă la teritoriul Transilvaniei. În anul 896 maghiarii, veniți din Altai, se stabilesc în apropierea munților Carpați și atacă Transilvania. Cronica maghiară menționează trei voievodate între secolele IX-X pe teritoriul lărgit al Transilvaniei: voievodatul lui Gelu, Glad și Menumorut. Aceste voievodate aveau oști puternice și fortificații întărite. Când au venit să cucerească Transilvania, regii maghiari au găsit această regiune deja dezvoltată, cu o organizare bine închegată a populației românești, pe care au fost nevoiți să o păstreze.

Transilvania era condusă după obiceiul pământului și avea o adunare a nobilimii, formată din nobili maghiari și români. Voievodatul a întreținut relații bune pe plan economic cu celelalte state românești. Maghiarii au căutat să atragă de partea lor căpeteniile locale pentru a evita conflictele cu băștinașii. Teritoriile, înăuntrul cărora locuiau români, continuau să formeze formațiuni locale, ca exemplu: Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara Bârsei etc. Cu timpul în Transilvania a fost impusă religia catolică, românii ortodocși fiind încetul cu încetul îndepărtați de la viața politică a țării. Nobilimea transilvăneană însă avea parte și de mari libertăți. Ea deținea dreptul de a se opune cu forța regelui, în cazul că acesta îi încălca privilegiile.

Arhitectura medievală din Transilvania e un detaliu semnificativ al acelei epoci. Ea reprezintă unul din cele mai frumoase domenii ale culturii românești, ce întruchipează în piatră, cărămidă arsă și lemn dur locuințe, biserici fortificate, cetăți de apărare, castele și curți voievodale, pe care le întâlnim în toate cele trei Țări Românești.

În acest mic articol am scris în special despre Transilvania, deoarece vreau să-mi exprim admirația pentru acei oameni, care au luptat cu devotament și curaj pentru țara lor. Se știe, că neînfricatul Gelu și-a pierdut viața în lupta cu ungurii, dar nu a depus armele. În anul 1996, în România, a fost ridicat un monument în cinstea celor trei voievozi: Gelu, Glad și Menumorut. Eroismul lor ne inspiră să ne iubim patria, limba, obiceiurile și tradițiile strămoșilor. Acestea sunt adevăratele comori ale neamului nostru românesc, pe care le vom păstra cu sfințenie.