Azi i-am zărit în treacăt pe primii ghiocei
Iviţi din iarna albă ce nu s-a terminat
Şi-s fericită eu, şi-s ferciţi şi ei,
Că soarele cel darnic la viaţă i-a chemat.

Petalele lor fine, firave, delicate
Se mişcă-ncet, palpită în blândă adiere,
E-aproape primăvara ce-a fost aşa departe,
Dar, iată, se întoarce şi prinde iar putere!

Pe drept, e minunată şi este dreptul ei
Să se întoarcă iarăşi de unde a plecat.
E dreptul lor să iasă… gingaşii ghiocei…
Şi-i dreptul meu să scriu că azi i-am admirat…

Treceam cumva în grabă, cu griji obişnuite,
Când ei, micuţii dragi, mi-au apărut în faţă…
Speranţele uitate, pierdute, ofilite
Au renăscut deodată şi-au prins o nouă viaţă.

Nimic nu-i întâmplare şi totul are-un rost,
Aceste floricele mi-au dat îmbărbătare,
Sunt iarăşi în putere, cum altădat-am fost,
Mă bucur de lumină, de pace şi de soare.

Azi i-am privit cu drag pe primii ghiocei,
Nu-i voi culege, nu-i voi rupe niciodată,
Firavi ca al meu suflet sunt şi ei,
Iar vestea ce ne-o dau e minunată!