Prin aproape…aproape!
           Interviu cu domnul profesor Emil Onea, promotorul învățământului informatic în școala vrânceană, realizat de profesorii Elizia și Vasile Lefter
_____

1.Domnule profesor, nu puteam continua seria interviurilor noastre fără să informăm cititorii asupra unei probleme esențiale pentru modernizarea învățământului.  Cum, când și unde a avut loc întâlnirea cu informatica?

Am primit un cadou de sărbători de la părinți, un sistem de două aparate care funcționa cu o baterie dreptunghiulară, ELBA. Puteai forma, cu un fel de manetă, semnale morse, linie, punct…în fapt niște bâzâituri mai lungi sau mai scurte… M-a fascinat modul în care era codificată informația în codul acela Morse. De fapt, era un sistem binar….Mi-a rămas în minte sistemul, apoi m-au fascinat bazele de numerație și modurile simple în care oamenii au construit comunicarea… În fapt, lumea e o mare succesiune de vid și plin… Uite așa am văzut exiestența primelor mașini numerice. Am studiat la facultate, mi-a plăcut teoria numerelor…. Apoi, ca profesor au trecut prin mâna mea nenumărate mașinării din ce în ce mai complicate și am fost mereu interesat și implicat în programarea lor… Mi-am zis că asta trebuie să învețe școlarii noștri. Mi-am zis că oameni trebuie să aibă calculatoare și să se bucure de programele lor, mai mult decât de …jocuri…

2.Nu v-ați izolat în turnul de fildeș, cu generozitate și noblețe sufletească și inteligență persuasivă ați transmis celor interesați valorile informaticii .
Știm că începuturile nu au fost tocmai ușoare. Vă rugăm să faceți un remember, care să sintetizeze dificultățile schimbării unei mentalități .

Cumva nu sunt cel mai comunicativ om… Dar am depus mereu efortul de a transmite ceea  ce știu, de a-i determina pe oameni să înțeleagă că progresul tehnologic îi ajută să fie mai buni, să se integreze social mai ușor, să progreseze.
Am fost profesor în școli de la țară și am văzut tendințele de progres ale copiilor, paradoxal, acolo unde nu există mijloace.
Am început o colaborare cu o  organizație mult cunoscută, apreciată dar și mult înjurată prin anii 1992-1993, Fundația Soros Pentru o Societate Deschisă și, credeți-mă, această colaborare mi-a schimbat viața, felul de a privi lucrurile legate de educație. Mulți ani am făcut parte din bordul structurii de “Calculatoare pentru Licee” unde am cunoscut oameni minunați ca Alin Teodorescu, Renatte Weber, Sorin Ivan, Vasile Molan, dar mai ales pe prietenul rămas și acum, Nicolai Sandu. Cu ei am reușit să ajutăm zeci de licee  și școli dotându-le cu calculatoare și asigurându-le accesul la Internet. Pot să vă spun câteva școli din Vrancea unde am avut deschidere și am putut să ajut: Jariștea, Vidra, Tulnici, Vizantea-Livezi, Irești Adjud, Păunești, Școlile 9,10,1 din Focșani, evident, Liceele Cuza, Unirea. Insist și subliniez că accesul la internet, pe care oamenii îl acceptau greu,  a fost un factor de progres extraordinar. Am descoperit câțiva oameni interesanți și interesați cum ar fi Directoarea Maria Ciupercă și învățătorul Petre Dumitru de la școala 10, directorul Cătălin Toma și profesorul Sorin Bodaș de la Liceul Odobești, Directorul Miron și profesoara Daniela Liciu de la școala Jariștea, Directoarea Lemnaru de la școala 9, Directorul Gherasim Daniel de la școala Irești… dar nu numai aceștia…
O poveste interesantă a fost cu proiectul “Internet la bunica” prin care am dat calculatoare laptop în vreo 10-15 școli din județ, calculatoare aduse de un prieten din Statele Unite . Acesta mi-a trimis un palet cu laptopuri AT&T dotate cu modemuri pentru acces internet pe linie telefonică! Se conectau pe un server aflat la Colegiul Unirea și citeau emailurile… doar atât!

3.Noi vă cunoaștem întreaga osteneală. Deoarece, în parte am fost implicați. Credeți că perioada funcționării ca inspector de informatică la ISc. Vrancea a fos determinantă în schimbarea de mentalitate a unor colegi de breaslă striviți de inerție?

Da, da, sunt sigur că mulți dintre colegi au înțeles, au beneficiat de ajutor. Sunt sigur că am reușit să le schimb viața mai ales prin accesul la informație , prin deschiderea către lume. Unii colegi m-au judecat pentru colaborarea cu fundația Soros dar am reușit să îi conving că…nu mușcă!

4.Colegi fiind la Inspectoratul Școlar Vrancea ,ați încercat să ne transformați în agenți  influencer ai primilor pași în o nouă viziune asupra procesului de învățământ. Era doar un început, fără succese spectaculoase. Ați mers mai departe. CNU a devenit repede un motor al înnoirilor. Oferiți-ne vă rugăm  cel puțin trei inițiative care au ieșit victorioase în lupta cu inerția.

Să știți că instituția ISJ Vrancea mi-a fost de mare ajutor pentru că mi-a oferit pârghii pentru a acționa și … agenții cu care să pot duce mai departe progresul Și dvs. Și minunatul regretat coleg Ion Vlaicu mi-ați fost de ajutor. Chiar și cu simpla discuție cu directorii de școli sau cu profesorii influienți… Ce să mai vorbim de inegalabilul domn Simion Ene care a mediat, practic, buna colaborare cu Colegiul Unirea dar și cu alte școli.  La Colegiul Unirea am avut tot timpul aproape pe profesorul specialist Adrian Colin care a stiut să implementeze noutăți tehnologice de mare ajutor elevilor care aveau atunci mare dorință de nou.
Hmmmm…trei initiative!! E greu să alegi din zeci…
Centrul Interșcolar de Informatică a fost cea mai mare invenție în folosul comunității din Vrancea. Vechea clădire destinată directorilor liceului s-a transformat în caâteva luni în cel mai puternic centru de calculatoare de ultimă generație pe vremea aceea, de cel  mai bun acces internet din județ. Chiar și companii din oraș apelau la ajutorul nostru.
Centrul  de comunicații construit cu sprijinul companiei Romtelecom de atunci, a devenit un loc unde se conectau școlile ce aveau nevoie de internet
Centrul multimedia  în care se produceau creații video și de presă școlară inedite în acele vremuri. Avem și filme ca dovadă…
După acel model, acum, după 30 de ani … se construiește un Centru de Creație și Inovație pentru  Colegiul Anului 2023-2024

5.Tabăra Gălăciuc a devenit un centru de comandă pentru înnoirile din domeniul informaticii. Pasiunea dumneavoastră nu a trecut neobservată la Ministerul Învățământului, fiind promovat consilier pe probleme de management informatic. Ce satisfacții și ce discomfort v-a provocat această funcție?

Tabăra Gălăciuc a fost locul unde am dezvoltat un proiect minunat care se numește acum  Olimpiada de inovație și Creativitate digitală – InfoEducație. Acest proiect împlinește anul viitor 30 de ani! Din păcate, nu-l mai putem lega de Gălăciuc pentru că tabăra nu mai este funcțională și nici nu are perspective din cauza a tot felul  de mașinațiuni politice pe care nu le putem învinge….
Doamna Ecaterina Andronescu m-a descoperit prin acest proiect la care am cerut insistent buget de la Ministerul Educației. Ne-a dat buget, a statuat acest lucru pentru viitor și mi-a propus să îi fiu consilier un timp, cât a fost ministru, periodă în care am profitat și am mai inventat ceva: Olimpiada de Informatică pentru Gimnaziu , devenită concurs oficial de care beneficiază zeci de mii de elevi. Să știți că am fost și consilierul Minstrului Tineretului prin anii 1995, Domnul Alexandru Mironov. Domnul Mironov mi-a zis “ești consilierul meu, folosește numele, mandatul meu pentru a duce cât mai multe calculatoare în școli prin proiectul Soros”. Luni de zile am colindat țara pentru a convinge directorii  să aplice  proiectul de  dotare a școlilor. Am avut o colaborare foarte bună cu Ministrul Miclea pe care l-am convins că o platformă de resurse ar fi bună pentru a face o comunitate a profesorilor mare cât toată România. Ministrul Miclea nu a putut să dezvolte un astfel de proiect dar eu am construit cu ajutorul unei mari companii românești Softwin-Intuitext. Acum, portalul/comunitateal inventată de mine  este proiectul de succes al companiei intuitext care sprijină sute de mii de cadre didactice, elevi, părinți.
Și, legat de miniștri, am relaționat foarte bine cu Adrian Curaj, pe care l-am convins, cu un grup mai mare de colaboratori și companii IT&C să avem Informatică în ciclul gimnazial.  Practic, aceasta a fost cea mai mare revoluție în domeniul informaticii școlare.

6.Colegiul Național Unirea  rămâne un punct de atracție prin standardele impuse  în informatica aplicativă. Robotica în Vrancea a atins excelența, afirmându-se pe plan național și internațional. Care e rețeta de succes?

Da, așa este, în ciuda faptului că informatica nu mai este chiar așa “la modă” în anii noștri, la Unirea rămâne polul informaticii de performanță din județ. Eu personal sunt mai puțin preocupat de roboți decât în măsura în care această preocupare dezvoltă abilitățile de programare elementară ale elevilor, mai ales ale celor din gimnaziu. Robotica performantă este destinată unui grup mic de elevi și necesită cheltuieli foarte mari. Robotica destinată demonstrațiilor pentru școlarii mici, nu este scumpă și are impact extraordinar la foarte mulți elevi. În colegiul Unirea ambele direcții sunt dezvoltate excelent mai ales prin profesorul Adrian Colin dar și prin profesoarele Oprea, Neșu, Vulpoiu  care  au mare influiență în atragerea multor elevi către performanță.

7.Ce proiecte naționale și internaționale aveți pentru acest an?

Da, chiar am! Unul se cheamă Olimpiada Internațională de iformatică aplicată- AcadNet care va fi accesibilă tinerilor din Europa de Est și nu numai. În orice caz, Bulgaria, R. Moldova, Ucraina, Slovacia, Germania, Polonia…, vor fi, sperăm, la consolele competiției
Și mai este un proiect international tot  al organizației pe care o conduc, Uniunea Profesorilor de Informatica din Romania și  resurse digitale pentru testarea elevilor. Fac anul  viitor (2023) o vizită la Londra(BETT-UK) la un targ expozitional pentru a contacta firme specializate în acest sens. Deja avem colaborări cu o organizație din Olanda și una din Anglia

8.Domnule profesor, aveți mulți ani de lucru la catedră. Considerați că excelența este recompesată cum se cuvine în Romania?

Părerea mea este că excelența nu poate fi recompansată prin plăți sau bugete fixe! Elevii care au capabilități speciale și sunt bine îndrumați de școală ajung să aibă o carieră de succes și aceasta este cea mai bună plată. Un premiu de 3000 sau de 5000 nu rezolvă mare lucru. Nici nu l-aș da decât în ceva cadouri pentru merituoși. Nicăieri în lumea civilizată nu se dau bani pentru că ești … excelent!  Banii  îi  primeși valorificându-ți excelența!!!
Cât privește profesorii care stimulează excelența aceștia ar trebui plătiți de companii și organizații care recrutează valori.  Școala se ocupă de toți elevii și trebuie să plătească bine pe profesorii care reușesc să învețe și să îndrume mulți elevi conform unor standarde. De aceea eu susțin existența unor standarde solide de evaluare, a unor instrumente adecvate de examinare!

9.Promovați tradiția vrânceană  autentică pe toate canalele. Cum a potențat educația din familie această componentă civică? 

Părinții mei au fost excelenți învățători la Mera și la Andreiașu și la … Găuri(Livezile). I-am văzut mereu implicați în comunitate promotori ai  valorilor și tradițiilor locale. Așa m-au învățat și pe mine. Sunt sigur că din acest motiv sunt ceea ce sunt, fac ceea ce fac!

10.Activitatea polivalentă pe care o desfășurați vă permite să performați pe multe planuri.
Sunteți fiu al Vrancei.  Generațiile viitoare pot face mai mult pentru România decât am făcut noi? Un gând pentru actualii discipoli!

Aici sunt un pic pesimist. Influența politicului grobian  în toate domeniile, nu face să crească valoarea generațiilor ce vin. Doar  … Ubi Bene ibi Patria…  Generațiile viitoare au nevoie de o educație prezentă foarte bună, atât prin școala publică cât și prin politica publică. Dacă nu vom avea generații bine formate, vom avea o Românie la întâmplare…
Un gînd: Oameni buni, nu vă mai plângeți! Încercați să construiți ceva și să vedeți ce bine va fi!

11.Localitatea unde ați văzut lumina zilei va deveni curând o stațiune balneară redutabilă. V-ați gândit să proiectați un centru informatic pentru viitorii turiști? 

Lumina zilei am văzut-o la Andreiașu… Dar toată copilăria, de la 2 ani, am petrecut-o la Livezile. Îmi este drag satul, îmi plac oamenii lui speciali, îmi place să mă implic. Știți ce aș face acolo? Un centru de informare turistică model și o rețea de case conectate între ele în care localnicii să găzduiască turiști  să promoveze locurile , tradițiile, mâncarea curată, plimbarea în natură… Aș face ceva ce nu exită în Vrancea. Dacă aș avea resurse mai multe aș face școli de cioplit lemnul, de făcut oale….

12.Ioan Paul al II-lea afirma că tinerii  reprezintă „sarea și lumina lumii”. Cum putem stimula   cunoașterea și iubirea față de patrie în rândul tinerilor? 

Numai prin exemplul personal și printr-o educație pe măsură. Toate se fac cu suflet și dăruire.