Noapte de noapte treci prin pădurea de vise-pastel cum ţi-am trecut prin barierele timpului, noapte de noapte mă respiri ca pe un tainic mister în care legământul inimilor dăinuie pentru eternitate. Pâlpâitoare umbre la lumina focului, imaginile dansează pe tavan înainte de a se pierde, în căldura noptii, în mătăsuri delicate, în speranţa unui vis uitat. Imprevizibilă este dragostea, un cântec îţi adie în suflet, sărutul nostru contopeşte planeta cu o nouă planetă. Revii în soarele inimii tale, o călătorie pe care o faci pentru a fi cu mine în toate dorinţele tale secrete, acele clipe de cer pe care le aşezi peste pământul trupului meu, un paradis ai găsit aici, în acest calm, cu fiecare vis împlinit, absorbi puterea constantă a iubirii. Mă simţi profund, o flacără care îţi trece prin fiecare celulă, inimile tăcute rămân neclintite, aşteaptă un semn, în fiecare mişcare de dragoste, o catedrală a iubirii îţi urmează inima care pulsează buimacă, în timp ce ultimul ecou al muzicii dispare între pereţii singuri, prin noaptea din vise, pentru a rezista unei noi zile. Zorii zilei au crescut cu întunericul care oftează şi dispare, în mâna stângă păstrezi cald visul presat printre frunzele sângerii şi o durere acută îţi strânge inima. Miresme stranii de flori sălbatice persistă prin amprentele pernii, răspândite într-o armonie perfectă.