Prof. Univ. D-r Mihai MAXIM
Membru de onoare al Academiei Turce (Türk Tarih Kurumu)

PREFAȚĂ

(Secvenţe critice. Autori şi cărţi în universul istoriografic, autor Prof. D-r Dan Prodan, Ed. Agata, Botoșani)

 Imi face mare plăcere să prefaţez volumul Secvenţe critice. Autori şi cărţi în universul istoriografic, realizat de discipolul şi colegul meu, Profesorul D-r Dan Prodan. Mare plăcere, pentru că avem de-a face cu o carte bogată, cu o tematică variată şi interesantă. Mare plăcere, pentru că autorul ei, un fost student şi doctorand al meu la Bucureşti şi Istanbul, s-a dovedit a fi la înălţimea aşteptărilor mele atât ca istoric – turcolog, cât şi ca profesor, deşi viaţa a fost într-o anumită măsură ingrată cu dânsul după absolvirea Facultăţii de Istorie din Bucureşti, unde, ca eminent student, fusese trimis de către Universitatea din Iaşi, pentru a face specializare  cu mine în turcologie (osmanistică), urmând ca după terminarea studiilor să revină la Facultatea de Istorie – Filosofie din Iaşi, pentru a face acolo ceea ce făceam eu la Universitatea din Bucureşti: cursuri şi seminarii de limbă şi paleografie turco – osmană, de istoria şi civilizaţia Imperiului otoman, deci studii deturcologie (osmanistică). De fapt, era vorba de a reînfiinţa şi a reactiva la Iaşi o disciplină ştiinţifică ilustrată acolo anterior – pentru prima oară în România – de nume mari ale turcologiei mondiale – am numit pe românul Nicolae Iorga şi pe germanul Franz Babinger -, care, cu sprijinul marelui istoric Gheorghe Brătianu şi al ministrului Turciei la Bucureşti, Hamdullah Süphi Tanrıöver, au fondat Institutul de Turcologie de la Universitatea din Iaşi, care a funcţionat în anii 1940 -1945, fiind apoi abandonat (nu desfiinţat oficial!) de comunişti, după instalarea ocupaţiei de facto sovietice.

Din nefericire, la absolvirea Universităţii din Bucureşti, tânărul turcolog Dan Prodan nu a mai obţinut repartiţie la Universitatea din Iaşi, potrivit proiectului iniţial, ci la o şcoală generală din Botoşani, fără bibliotecă de specialitate şi fără un program de cercetare în domeniu, fiind nevoit să facă cercetare turcologică de unul singur, în condiţii precare de documentare şi doar în puţinul timp „liber”, rămas după încărcatul program de activităţi didactice şi extra-şcolare, din anii dictaturii ceauşiste. Un alt turcolog, în locul tânărului Dan Prodan, s-ar fi pierdut ca specialist – cercetător, rămânând a se ilustra doar ca profesor. Insă Dan Prodan este un luptător tenace, un cercetător harnic, înzestrat cu o mare putere de muncă, un dascăl totdeauna deschis spre  noutăţile didactico-ştiinţifice, spre perfecţionare. Cu aceste calităţi a reuşit să facă, sub îndrumarea mea, doctoratul la Universitatea din Bucureşti, cu stagii de documentare la Centrul de Studii Otomane al acesteia şi la Institutul Francez de Studii Anatoliene din Istanbul, şi cu investigaţii de arhivă minuţioase la Iaşi, Bucureşti şi Istanbul. Teza sa, consacrată activităţii didactico-ştiinţifice a lui Franz Babinger în România, la invitaţia lui Nicolae Iorga, a fost valorificată prin publicarea volumului Franz Babinger en Roumanie (1935 – 1943). Ėtude et sources historiques. Préface par Mihai Maxim, la una din cele mai prestigioase edituri din domeniul orientalisticii – turcologiei – Les Ėditions Isis, Istanbul (2003, 339 p.). Această remarcabilă realizare a profesorului Dan Prodan din Botoţani dovedeşte că se poate, totuşi, face cercetare, ba încă de nivel internaţional, şi în învăţământul preuniversitardin judeţele ţării, dacă există pasiune, tenacitate şi celelalte calităţi, pe care le-am menţionat mai sus la Dan Prodan. Vorba ceea: omul sfinţeşte locul…

Cartea, pe care am plăcerea s-o recomand cititorilor iubitori de istorie – şi de cultură în general – constituie o convingătoare ilustrare a acestui adevăr şi pune pregnant în lumină, prin tematica atât de întinsă şi de diversă a conţinutului celor 7 capitole din cuprinsul ei, largul orizont didactico-ştiinţific al autorului, varietatea şi dinamismul preocupărilor sale, cu un cuvânt ne oferă portretul unui  dascăl model şial unui cărturar – cercetător de înaltă calitate. În ce mă priveşte, ca unul care am pornit de pe aceleaşi meleaguri botoşănene, ca şi Dan Prodan, şi care am investit eforturi şi încredere în domnia sa, nu pot decât să-mi exprim deplina mea satisfacţie şi cele mai calde felicitări pentru această nouă, minunată, realizare a sa. Mulţumesc din inimă, Dan Bey, pentru colaborarea noastră de-o viaţă şi pentru că nu m-ai dezamăgit, ca om şi ca discipol, ceea ce dovedeşte, o dată în plus, nobleţea dumitale sufletească!

Mult succes în continuare, spre binele cercetării istorice şi al învăţământului de pe tulburătoarele noastre plaiuri botoşănene!

Un cuvânt de gratitudine se cuvine a adăuga pentru editor: dl. Ion Istrate, din Vornicenii mei, care se dovedeşte a fi nobil şi generos, prin susţinerea de proiecte editoriale didactico – ştiinţifice, în interesul oamenilor din zona noastră, fără să se gândească la profitul comercial, atât de urmărit de editurile de astăzi, de pretutindeni. Avem atâta nevoie în vremurile noastre de asemenea Oameni minunaţi, ca domnia sa.