Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    PROZOPOEM DE MARIN IFRIM. ONOR LA VERII LUI SHAKESPEARE

    IfrimPROZOPOEM  DE  MARIN  IFRIM

     

     

     

     

    Onor la verii lui Shakespeare

     

    Îmi place să cred că sunt neam prost cu Marin Sorescu
    Cel care mi-a fost corp lângă cartea mea de debut, în 1986.
    Un Sorescu mut dar vizibil, cu doamna sa lângă el, cu
    Regretatul Bucur Chiriac, cu soțiile lor și soția mea.
    Ce lume care nu mai e, dar care încă pune versuri pe
    Sufletul meu. Sorescu nu era numai mut, avea un fel special
    De a ironiza chiar și poezia ”vărului Shakespeare”. Mă întreba
    Mereu dacă mai trăiesc, viu fiind, ca și el, lângă el, plecatul
    În bejenie în vers alb. Îmi era ca și acum, mereu dor de
    Tizul meu Marin Sorescu. Când a ajuns ministru al Culturii,
    mi-a dat un interviu, ceva cu lături pe coroana sa de spini.
    Ce om căruia unii vroiau să-i taie limba oltenească din
    Adâncul gâtului. Cam ăștia sunt faraonii mei literari: Sorescu,
    Ivănescu, Ursache ăl fugit, Romanescu Ioanid, Florin Mugur,
    John Gheorghe de la Florica etc. Vai, în ce țară literară
    Am trăit. Mai mare decât imperialismul, mai gogeamitea
    Decât socialismul. În ordine alfabetică, faraonii mei, cei de după
    Abecedar. Cu Petru Ursache lângă Dimitrie Cantemir.
    Descrierea sufletului! Acesta sunt, chiar de m-ar fi putut burduși
    Bătăușii cu bec sub frunte. Mă cheamă cum scrie pe
    Cartea de identitate, dar locuiesc în imperiile celor din jur.
    A unor scriitori cărora tocmai le-am dat onorul. Poate or auzi
    Despre ei și surzii, și muții și toți cei din fruntea Cetății.
    Atâta cât mai e Românie în capul meu golit de extremisme
    De market. Sunt aici, Ioanid Romanescu. Și te iubesc. Să moară
    Guvernoiu, să moară limba română a lor, să nu moară poezia
    Ta și ”marii visători”. Sunt aici. Lângă tine, Ioanidule, Mugure și
    Nea Mărine, vărul meu rudă prin alianță cu Shakespeare.
    Suntem destui, și cu mine și fără mine. Noroc că nu mă cheamă
    Dinescu. Sau Mircea. Printre voi, numele meu e ușor de uitat,
    Trec neobservat, mă strecor și eu printre rime. Ce vremuri…
    Dar sunt aici. Pentru voi! Și pentru George Ciprian.
    Și pentru părintele Milea, și pentru mine – ultimul de pe listă…

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5