Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

PROZOPOEM DE MARIN IFRIM. ONOR LA VERII LUI SHAKESPEARE

IfrimPROZOPOEM  DE  MARIN  IFRIM

 

 

 

 

Onor la verii lui Shakespeare

 

Îmi place să cred că sunt neam prost cu Marin Sorescu
Cel care mi-a fost corp lângă cartea mea de debut, în 1986.
Un Sorescu mut dar vizibil, cu doamna sa lângă el, cu
Regretatul Bucur Chiriac, cu soțiile lor și soția mea.
Ce lume care nu mai e, dar care încă pune versuri pe
Sufletul meu. Sorescu nu era numai mut, avea un fel special
De a ironiza chiar și poezia ”vărului Shakespeare”. Mă întreba
Mereu dacă mai trăiesc, viu fiind, ca și el, lângă el, plecatul
În bejenie în vers alb. Îmi era ca și acum, mereu dor de
Tizul meu Marin Sorescu. Când a ajuns ministru al Culturii,
mi-a dat un interviu, ceva cu lături pe coroana sa de spini.
Ce om căruia unii vroiau să-i taie limba oltenească din
Adâncul gâtului. Cam ăștia sunt faraonii mei literari: Sorescu,
Ivănescu, Ursache ăl fugit, Romanescu Ioanid, Florin Mugur,
John Gheorghe de la Florica etc. Vai, în ce țară literară
Am trăit. Mai mare decât imperialismul, mai gogeamitea
Decât socialismul. În ordine alfabetică, faraonii mei, cei de după
Abecedar. Cu Petru Ursache lângă Dimitrie Cantemir.
Descrierea sufletului! Acesta sunt, chiar de m-ar fi putut burduși
Bătăușii cu bec sub frunte. Mă cheamă cum scrie pe
Cartea de identitate, dar locuiesc în imperiile celor din jur.
A unor scriitori cărora tocmai le-am dat onorul. Poate or auzi
Despre ei și surzii, și muții și toți cei din fruntea Cetății.
Atâta cât mai e Românie în capul meu golit de extremisme
De market. Sunt aici, Ioanid Romanescu. Și te iubesc. Să moară
Guvernoiu, să moară limba română a lor, să nu moară poezia
Ta și ”marii visători”. Sunt aici. Lângă tine, Ioanidule, Mugure și
Nea Mărine, vărul meu rudă prin alianță cu Shakespeare.
Suntem destui, și cu mine și fără mine. Noroc că nu mă cheamă
Dinescu. Sau Mircea. Printre voi, numele meu e ușor de uitat,
Trec neobservat, mă strecor și eu printre rime. Ce vremuri…
Dar sunt aici. Pentru voi! Și pentru George Ciprian.
Și pentru părintele Milea, și pentru mine – ultimul de pe listă…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5