Am totul cît Te am pe Tine,  Doamne,

Şi n-am nimic dacă Te părăsesc.

Cîmpii de lumînări nesecerate

În ochi-mi duc şi tot Te preaslăvesc.

Nevrednic sînt de Tine însuţi,  Doamne,

Tăcerea mi-i mormînt,  pe care-l cresc,

Netrebnicul de mine-s o tînjire

La porţi de iad şi tot Te preaslăvesc.

Călugăr fără schit,  n-am vreo chilie

În inima-mi pentru vreun cînt ceresc.

În leagăn dau mereu tristeţea lunii,

Şi-am înfiat-o şi Te preaslăvesc.

În orice zi mă nasc şi mor întruna

Şi iar mă nasc să mor şi să-mplinesc

Condiţia neantului continuu

Pe care-l birui şi Te preaslăvesc!