Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Puterea dragostei

    Boris MarianBoris MARIAN

     

     

    Puterea dragostei

    Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
    Ne răspândim gândurile, ca
    pe viruși. Nu a existat niciodată un singur
    gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
    Tatata,până la DADA.
    Orice se explică, numai iubirea mea
    pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
    exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
    Dumnezeu. Mai este și premoniţia și muniţia,
    municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
    picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu
    spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii
    păreau uniţi. Căutări, destine, destinde ,
    dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.
    Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
    peștele oricum vine la musca artificială.
    Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.
    Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să
    spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea
    lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.
    Adam devine un personaj după ce plonjează pe Pământ.
    Natura este desăvârșită, tu ești strâmb. Fii binecuvântat
    din înalturi și de pe pământ. Amin.Supravegheaţi scena
    cu ochi bănuitori, mai știi? Să revenim, să ne revenim,
    reverenţă, maestre Gaga.Rătăciţii nu au nevoie de călăuză,
    rătăcirea este un dar. Cine nu știe, să încerce. Acestea sunt cuvintele
    unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului.
    Înţelepciunea, cuminţenia, dreptatea, sfinţenia se
    aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic
    este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos
    și pe faţă și pe dos, mă scuzaţi că sunt vulgar,
    dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele
    călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci
    cad coaptele capete de regi și prinţi, ispitit sunt de
    dorinţi ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie
    – mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările
    petrec la banchet.Nu există erori pure.
    Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat.
    El a uitat să o îmbrace, să-i dea educaţie.
    În toată lumea există statui, statui de femei goale.
    Ce-i cu obsesia asta? La ce folosește, întreabă
    cerșetorul. Intensitatea pasională a contemplării.
    În Univers, omul constituie rezerva de libertate.
    Dar această libertate îl poate și distruge. Spre deosebire
    de orice altă fiinţă, de orice alt obiect, omul
    are de ales. Nimeni nu alege în locul său. Riscul
    este al nostru. Dumnezeu privește, el nu este nici
    educatorul, nici temnicerul nostru. Faust a ales,
    nimeni nu l-a obligat. A ales dragostea, bogăţia, a pierdut totul.
    O noapte întreagă soarele mi-a râs în vis. Asta nu este o alegere.
    Mai înţelegi ceva? Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă,
    ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând
    ori făcându-și nevoile.Era acuzat de uciderea a 1200
    de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate m ij l o a c e l e,
    cuţit ,topor, frânghie, otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio
    remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.
    Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine?
    a fost întrebarea cheie a acuzării.
    ”Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l
    judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros
    criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat
    cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul”,
    fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel
    vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul
    acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era
    descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau
    înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră,
    avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea
    cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată
    se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat
    pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam
    zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l
    eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e
    teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”.
    „Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de
    marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră,
    și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt
    Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino
    mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”
    .„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani,
    mă ocup cu orice, doriţi un bilet în
    iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse
    – era clovnul de la circul care tocmai poposise
    în oraș. Criminalul se holba la el și nu
    pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ,
    minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e
    rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon?
    Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul.
    Sala era înmărmurită. Se auzea doar
    o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei.
    Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe
    condamnat sub ochii jandarmilor și-l
    duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș
    nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea
    dragostei.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5