femeia - fructul care ne îmbie femeia –curs de fluviu înspumat femeia – cea mai lungă poezie femeia – şarpe tolănit în pat femeia – visul care ne dezmiardă femeia – vinul dragostei spumos femeia –foc în stare să ne ardă femeia – drumul străbătut pe jos femeia – a plăcerilor cometă femeia – al visărilor şirag femeia – veşnica armă secretă femeia – iad şi rai ce se atrag femeia –zbor de pasăre măiastră femeia – al naturii nobil dar femeia – ţărm abrupt de mare-albastră femeia – răul nostru necesar...
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Ei, bădită! că multe mai zici si-nsiri la laude care mai de care…..si totusi,ne amintesti că „suntem” un râu necesar, iad si rai ce se atrag, etc. etc.
Se poate că o fi ceva din spusele dumitale, nu mă îndoiesc; cu o lacrimă de emotie adunată într-un colt de ochi uneori, încercăm să dăm dovadă chiar si de îndrzneală, încât eu, mi-as permite să vă adresez o invitatie de corespondentă pe adresa mea de mail enuntată mai sus, dacă binenteles, timpul si agenda Dvs. de lucru v-ar permite, multumindu-vă anticipat totodată, pt. o „viitoare colaborare??”
V-am mai citit „spusele” – care Doamne,frumoase mai sunt,la rev. Luceafârul unde si eu, timidă mai bat la usă din când în când…mai ales acum, în prag de primăvară subtire, asa ca si la suedezi…
Permiteti-mi să vă adresez numai bine, putere de muncă, de nostalgie si inspiratie acum în prag de „Mărtisor” cu mai mult soare deci aici!
Cu respect, Jenny