Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
RAFALA (27)
- Rafaliții erau flămânzi și le plăcea mâncarea dată de primar.
- Preotul Norocel, abia venit la Biserica din Delureni aștepta o rugăciune din partea Rafali
- ților la sfârșitul mesei. Micii înaripați nu știau așa ceva.
- Mâncau cu mâna și nu știau ce mănâncă. Mister Rafaloi le tot explica și îi punea să repete. La grea treabă se băgase Cristinel.
- Un tunet scurt și prăpădul din aer dispăru. Rafalele, mame și fii erau pe esplanadă. Rafaliții flămânzi făceau curățenie pe mese. Rafalele zburară spre plopii seculari, lăsând odraslele în seama lui Cristinel.
- Oracolul din munte striga neîncetat: _oameni buni , mergeți acasă și rugați-vă. Apocalipsa e aproape. Scrie la carte că nu vor scăpa decât înaripatele și târâtoarele.
- Enervat de acest palavragiu, preotul care se ruga întruna , aruncă spre deal cu smirnă cu flacără. Primarul puse iar masa pentru cei din curtea Primăriei. Bucuroși, delurenii strigau în cor : Trăiască Primarul nostru, că-i om bun și iubitor pentru pace și popor.
- Ziua era pe sfârșite. Avusese de toate. Cristinel fluieră scurt și discipolii plecară spre culcușurile de noapte. Se opriră în fața primarului și la un semn toți zece se aplecară plini de respect. Cristinel era tare mândru de Rafaliții lui. Primarul îl luă consilier cu probleme speciale, oferindu-i și o îndemnizație lunară.
- După această zi cu de toate, mister Rafaloi se gândi să treacă dealul și să-și viziteze mama. Nu fusese de mult acasă. Rugă Primarul să-i vândă niște bunătăți ca să nu meargă cu mâna goală tocmai la cea care i-au dat viață. Primarului nu-i venea a crede că mai sunt astfel de copii. Îl mustră părintește pentru intenția de a-i plăti pachetul cu bunătăți și mulțumi bătrânei mame pentru educația dată după ce soțul i-a murit în război.
- -Unde e casa ta, Cristinel?
- – Peste deal, domnule primar!
- – Ai autobuz?
- – Merg pe jos printre brazi.
- -Nu e periculos? Se cam întunecă. Nu vrei să iei atașul meu? Știu că ai carnet și ai mai mers cu el.
- – Sunteți prea bun cu mine și nu știu cum să mă revanșez.
- – Găsim noi un prilej. Drum bun și nu te grăbi.
- Bucuros, Cristinel demară și se făcu nevăzut printre brazi. Tot satul Delureni va vorbi despre asta. Țese un curs de comunicare articulată cu lumea păsărilor și animalelor mici. Avea de gând să studieze și zece ore pe zi.
- Cristinel Rafaloi repetă cu discipolii săi un fel de rugăciune. Ieși o bolboroseală La o comandă scurtă, rafaeliții se ridicară și își luară zborul. Mister Rafaloi se simți umilit de acest gest rebel de neascultare și era hotărât să renunțe. Comunică acest gând Rafalei care supraveghease masa. Aceasta transmise vestea suratelor. Nu dură mult și toți rafaliții aterizară în fața lui Cristinel cu aripile strânse și capetele plecate, mormăind ceva ce semăna a iertare. Mister Rafaloi abținându-se ză nu râdă le mângâie aripioarele. De bucurie, Rafaluții începură să țopăie și-l traseră și pe Cristinel în hora lor. Oamenii Primăriei priveau spectacolul și își făceau cruce. Preotul vedea în acest spectacol prevestiri malefice.
- Din senin se stârni un vânt turbat, urmat de o ploaie potop. La un semn, rafaliții desfăcură arpile și se avântară spre vârfurile plopilor uriași, unde erau așteptați de mamele-rafale. Mister Rafaloi era bombardat cu bulgări de gheață veniți din înaltul cerului. Puținii oameni din curtea Primăriei se rugau să se oprească urgia. Primarul înfipse două topoare în pământ ca să oprească grindina. Știa de la bunici această tradiție și multe altele.
- Vasile Lefter, membru UZPR
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania