Cristinel era lăudat peste tot pentru inițiativele sale. Concursul de sanie fusese un succes, un model pentru copiii de pe vale. Unii se credeau deja vedete și visau la loturile naționale. Alții se visau deja lideri și se gândeau la reguli noi. Cristinel nu era prea bucuros că alții îi fură ideile. Cele mai bucuroase erau mamele-Rafale. Copiii lor  erau supravegheați și învățau lucruri noi. Rafalele se gândiră să-i ofere acestui lider o sumă de bani. Cristinel acceptă și își luă treaba în serios.
Absolvent de Peda, clasa de învățători, Cristinel fusese șef de promoție. Nu a plecat la Facultate din lipsă de bani. Va aduna bănuț cu bănuț și din toamnă poate încerca o admitere la Filologie.
Se hotărî să înceapă munca de luni. Va urmări trei lucruri: rafaliții să vorbească frumos și corect, să salute pe cei vârstnici și să mulțumească atunci când li se oferă ceva. Opțional, vor participa și la slujba de duminică. Toate satele din zonă vorbeau despre odraslele Rafalelor.
Micii rafaliți au fost organizați în trei grupe: de 4, 3, 3, cu orar comunicat pe zile. Rafalele au primit orarul. Nu știau să citească. Cristinel le-a promis că se va ocupa de Frumoșii Rafaliți, de mame iubiți. Sunt cel mai mare dintre voi și-mi veți spune Mister Rafaloi. Ne vom vedea de cinci ori pe săptămână, iar în zile fără nor, ne vom ocupa de zbor.
Toată suflarea Rafalelor era bucuroasă că va fi acceptată printre oameni. Rafalele visau deja la măritiș cu flăcăi chipeși din sat, iar mai târziu la nurori frumoase, care să aducă pe lume Feți-Frumoși cu păr de aur, gata să se lupte cu zmei și cu Muma Pădurii.
Era frumos visul început pe culmile golașe ale Delurenilor.
Ca de obicei la ora prânzului, gornistul sună. Rafaliții învățaseră acest obicei și se pregăteau să-și ia zborul după ouă de păsări, că doar  Rafalele nu bucătăreau. Cristinel, mister Rafaloi , fu sunat de primarul Toader Mișcă care îl invită la masă cu toți Rafaliții.
Elevii lui Cristinel nu știau încă să mănânce. Primarul fu surprins de noul apelativ al lui Cristinel. Află de la un Rafaliți că trebuie să se adreseze cu Mister Rafaloi.
Masa se termină gălăgios. Cei zece fii ai Rafalelor nu știau bunele maniere. Mister Rafaloi avea de muncă. Cristinel știa asta de la început. Îi plăceau provocările.
Lui  Cristinel nu-i venea a crede că e deja cineva în Delureni. Trebuia ca grupul de înaripați să-și facă simțită prezența prin ceva deosebit.
Un cântec spre exemplu!
Mister  Rafaloi începu să fredoneze:

Noi suntem Rafaliți,
Vă rog să vă feriți,
Avem putere mare,
Lovim doar cu rafale,
Noi ca noi
Dar vine Rafaloi …

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR