Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

RĂSARE LUNA…

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

RĂSARE LUNA…

Primit pentru publicare: 21 Iul. 2019
Autor: Lhana ROMA – NOVA
Publicat: 22 Iul. 2019
© Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Am sărbătorit, cu toții, o jumătate de veac de la aselenizarea lumii… Cred că atunci s-a întâmplat ceva special în fiecare dintre noi și se mai întâmplă încă…
Poate că se întâmplă ceea ce veți citi …!

 

Din cetină albastră tremurândă,
din doină, lacrimi şi dureri,
răsare luna cea plăpândă…
La poartă, tu… aştepţi de ieri!

Din zbor de fluturi alb-albaştri,
din iarbă, noapte şi viori,
răsare luna printre aştri…
La poartă, tu… aştepţi în zori!

Din gânduri adormite pe-o cămaşă,
din vise rătăcite printre vremuri,
răsare luna nărăvaşă…
La poartă, tu… aştepţi şi tremuri!

Din dimineţi ascunse în rouă,
din flori şi doruri ce înfrângi,
răsare luna, luna nouă…
La poartă, tu… aştepţi şi plângi!

Din zumzet dulce de albină,
din floarea de salcâm şi crini,
răsare luna, luna plină…
La poartă, tu… aştepţi, suspini!

Din doruri scrise în calendar,
din amintiri pierdute în noapte,
răsare luna de cleştar…
La poartă, tu… şi a’ tale şoapte!

Din flori de nufăr alb pe lac,
din lebede, conduri şi ciocârlani,
răsare luna în hamac…
La poartă, tu… de mii de ani!

Dintr-o poveste milenară,
din barba albă de pitic,
răsare luna iar şi iară…
La poartă, tu… nu zici nimic!

Din neputinţe, patimi şi război,
din umbre, flăcări şi tăciuni,
răsare luna peste noi…
La poartă, tu… în rugăciuni!

Noi vrem să răsărim din soare
şi să ne iei de mână (ca atunci!)
dar suntem duşi în lumea care doare…
La poartă, tu… şi nu te culci!

Noi vrem să răsărim din lună
şi să îţi trimitem sărutări
dar suntem duşi în lumea cea nebună…
La poartă, tu… în depărtări!

Noi vrem să răsărim din stele
şi să ne strângi cu braţul drept
dar suntem duşi în lumea cu zăbrele…
La poartă, tu… cu mâinile pe piept!…
(09.03.2015)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.569 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Dragan Vasile spune:

    Frumoasa poezie. Felicitari.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5