Poeme scrise de Ramona Mereuță

FURIE

Şi de s-ar sparge cerul în mii de cioburi reci,
Şi de ar arde marea pânǎ-n rǎdǎcini,
Iar vântul sǎ usuce pǎmântul în vǎi seci,
Ascunse de culore,cǎldurǎ si lumini.

Furtuna sǎ striveascǎ tǎcerile sub jar,
Iar stelele sǎ ningǎ în pǎturi argintii
Şi din adâncuri noaptea sǎ se ridice iar,
Şi sǎ sufoce zâmbetul zorilor de zi.

Pǎdurile sǎ urle durerea desfrunzirii,
Izvoarele sǎ plângǎ în lacrimi mici de gheaţǎ,
Iar soarele sǎ ardǎ petalele iubirii,
Şi dorurile toate sǎ se sufoce-n ceatǎ!

STRAINUL

Prin umbra unui felinar,
Ce rupe valul nopţii reci,
Un pas greoi,şi mult prea rar,
Bǎtu în poarta toamnei seci.

Pierdut prin frunze de castan,
Sparte în mii de picuri mici,
In raza lunii de cristal,
Privirea-i pare un licurici.

Un tunet încǎrcǎ tǎcerea,
Şi-o clipǎ totul împietri,
Când pasu-i se topi în umbrǎ,
Sub plânsul orelor târzii.

REGRETE

De ce nu vrei sǎ înţelegi
C-acest capitol s-a sfârşit
Atunci când ai ales sǎ pleci
Şi innapoi nu ai privit?

Trecutul e o poartǎ-nchisǎ,
Ce-n lacrimi parcǎ s-a ascuns,
O lumânare ce e stinsǎ
Si fumegǎ fǎrǎ rǎspuns..

Tǎcerea-ţi si acum mǎ doare
Şi nu mai vreau sǎ mǎ sufoc
In razele calde de soare,
Ce printre norii groşi n-au loc.
Şi am închis într-o cutie,
Speranţe care s-au topit
Şi tot ce-ar fi putut sǎ fie,
De-o clipǎ doar, m-ai fi iubit ..

VÂNĂTORUL DE INIMI

Cu ochii lui de gheaţǎ reci,
Ce sparg ai gândului pereţi,
Ǎprinde-n suflete chemǎri
Pecetuite-n sǎrutǎri.

Un zâmbet cald pe buze poartǎ
O armǎ pentr-o nouǎ pradǎ
Iar chipu-i ce angelic pare:
E demonul la vânatoare!

Adunǎ inimi sfărâmate,
Visǎri în mii de cioburi sparte,
Naşte dureri, doruri fierbinţi,
Lacrimi topite-n rugǎminţi…

Calcǎ iubirile-n picioare,
Pǎşind mereu spre-o urmǎtoare
Naivǎ care va iubi
Un vânǎtor al inimii.