Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.7 (151), Iulie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

RAVECA VLAŞIN : POEZIA CA REFLECŢIE EXISTENŢIALĂ       

Primit pentru publicare: 11 Iulie 2021
Autor:  Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 12 Iulie 2021
© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

RAVECA VLAŞIN : POEZIA CA REFLECŢIE EXISTENŢIALĂ                              

             Ajunsă la conştiinţa propriei identităţi artistice, stăpânind un limbaj poetic cu accente individualizatoare, Raveca Vlaşin se află sub semnul unei permanente căutări a sensului vieţii şi îşi conturează spaţiul liric urzind idei cu puternice rezonanţe existenţiale. De aici şi titlul celor două volume, sugestiv inspirate : ,,Decareflecţii’’ şi ,,Dodecareflecţii’’, apărute în Editura ,,Astra’’ Dej. Paleta frământărilor sale lăuntrice este completată de alte două apariţii editoriale , în care îşi prezintă propriul său univers poetic : ,,Fresca amintirilor albastre’’ şi  ,,Din mareea gândului’’. 

            Raveca Vlaşin promovează o lirică care vibrează  în lumină, contemplă frumuseţea, impresionează prin puternica energie creativă a cuvântului, care îşi caută acces la esenţe.Cele două volume se află sub semnul unor reflecţii profunde în care limbajul liric scrutează emoţionalul  : ,,Aş vrea să ard, fără s-acopăr/ Pe cei din jurul meu cu zgură…/Să sorb izvorul de lumină/ Lumină să devin apoi’’ (Aş vrea ) 

          Neliniştea căutărilor  sale este un mod de evadare din viaţa cotidiană, iar visul devine cheia propriei sale arte : ,, Cu cheia visului cercam închise porţi/ Şi surzilor vorbeam din răsputeri, / Orbilor, le arătam culori -/ În lume-nveţi şi ce, şi cât să ceri…/ Nădejde pui în toate câte speri – / Dar viaţa-i lungul şir de aşteptări’’. (Cheia visului )

          Refugiată în imaginar, poeta se confesează cititorului pe care îl atrage în lumea sa pentru a trăi în libertate,, aceste minuni astrale’’, nelipsite însă, de îndoieli, de aşteptări şi speranţe, dar şi de întrebări : ,,Ce taină m-a adus sub bolta albastră ?/ Ce înţelesuri are viaţa noastră ?’’.      

           Emoţia majoră care o degajă , în general, poezia Ravecăi Vlaşin, este iubirea, dragostea de oameni şi de Dumnezeu : ,,Cu visele m-am prins de cer/ Cu gândurile de copaci/ Cu dragostea de adevăr/ Şi-atunci ai înţeles că-mi placi’’ (Dragostea )

           Peisajul sufletesc este o adevărată frescă a frământărilor vieţii, dar şi un imn închinat frumuseţii gândului curat şi nobleţii spirituale. Poezii ca :,,După chip’’, ,,Cred’’, ,,Deşertăciuni’’, ,,Acest pahar’’, ,,Spovedanie’’, ,,Vis răstignit’’sunt adevărate rugăciuni care ne introduc în lumea sacră a căutărilor, a întrebărilor şi a înălţării spre Dumnezeu  : ,,Întoarce-ţi faţa către mine , Doamne/ C-adesea viaţa-mi pare fără sens… (Rugăciune ) sau, ,,Te caut cu iubirea/ Şi cu-ndrăzneala mea/ Dar mă-ndoiesc adesea/ Să semene cu-a Ta./ Tu iartă-ne îndrăzneala/ De-a ne asemăna ( După chip ).

          Motivul zborului este prezent pe aripile poeziei, ca o modalitate de exprimare a dorinţei spre înalt : ,,Voi încerca să zbor spre astre’’, Stau în genunchi, dar tot visez să zbor’’.

          Prin volumul,,Fresca amintirilor albastre’’, Raveca Vlaşin coboară din mediul citadin în cel rural, în universul copilăriei sale, a cărui evocare devine pentru ea  un adevărat cult. În acest ,,cuib al visurilor’’îi regăseşte  pe cei dragi , buni şi străbuni, cunoscuţi şi necunoscuţi, învăluiţi în mantia amintirilor, cu legile şi tradiţiile lor rămase încă nepoluate.Nostalgia după lumea copilăriei este prezentă chiar din prima poezie a acestui volum : ,,Îmi văd satu-n amintirea/ Care mă încearcă/ Doru-mi paşte peste file/ Gândul mă debarcă’’.

          Raveca Vlaşin are o poezie plăcută, elegantă, plină de graţie şi demnitate. Prin acurateţea tehnicii poetice, ca şi a fluxului ideatic, ea se lipeşte de sufletul cititorului. Foloseşte un lexic degajat şi încărcat de sensuri. Imaginile vizuale, auditive, cromatice şi de mişcare conturează peisajul atât de variat al poeziei sale, iar dintre figurile de stil, metafora şi comparaţia au un rol deosebit. Este o poezie muzicală cu puternice accente clasice în care ritmul sprinţar este însoţit de toate tipurile de rimă. Verbul său este purtătorul unei voci care se vrea auzită pe undele lungi ale sufletului.