POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. VREAU LUMINĂ

POEZIE  DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

VREAU  LUMINĂ

Aş ridica bolţi
de dulce împăcare
ca să culeg privirile căzute peste mine
când voi călca peste lumină
cu picioarele goale.

Aş vrea să muşc din floarea ei
ce-mi loveşte faţa în zori de zi
şi să-i rup petală cu petală existenţa,
să-i frâng încet şi molatic
arcul de zare
când se face întuneric şi în înaltul ei dispare.

Aş vrea să privesc lanul de lumină,
s-ajung la porţile ei fără hotare,
s-o pipăi, s-o gust şi s-o simt
în întunericul meu
şi-n bucata mea de viaţă
ce-mi roade clipa veşniciei.

C-apoi să strig cu disperare
“-Mi-e sete de tine!
Vreau să te beau,
Lumină!”