Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

RĂZEȘULE DEMN

Primit pentru publicare: 05 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 05 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

RĂZEȘULE DEMN

Adormi răzbit de chinul trudei și inima îți plânge
Și chiar prin somn, sudoarea frunții ștergi
Ți-s palmele crăpate ce îți transpiră sânge
Iar tălpile ți-s roase prin viață de când mergi.
Oftatul nu se stinge de când făcut-ai ochi
Și plămădit-ai casă din țărna gliei stearpă,
A dumita-povară, să nu-ți fie deochi
Purtat-ai cu onoare ca strunele de harpă.

Te plângi doară în gând, ascuns de alinare
Și toate zici că-s bune prin zâmbetu-ți frumos,
Miroși a mir din ceruri, ești înger peste zare
Ca raza dimineții pe codrul cel duios.
De-ai povesti la lume povara vieții acre
Ce-ai tot cărat pe umeri în lunga-ți viețuire,
Cruci-vei adunare cu-a tale vorbe sacre
Cum poate om să-și care o viață spre murire.

Dar demn îți șezi statutul și fruntea mândră porți
Nici nu îți caini greul ce tot ai pătimit,
Puterea ca de stâncă mereu tu îți socoți
Că șade-n mintea cultă și nu în pumn dogit.
Apui frumos în viață, sub tâmplele albite
Al tău respect porți țării și nouă faci îndemn,
Chiar de-ai trăit durere în gliile robite
Vorbești frumos de Țară, răzeș rămas-ai demn!