Recviem pentru Adrian Păunescu

 

Inegalabilului și nemuritorului  poet național Adrian Păunescu

 

Pari obosit și nici nu ești ca altădată               

Și încă mai aștept să te-nduri a povesti,             

Cum hotărâși să pleci la poeți deodată            

Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi.

        

 Azi –noapte te-am visat prevestind nedeslușit   

(Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele),      

Că-n beznă se va tângui un câine adormit             

Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele.

                     

 O rugă pentru noi ai pus în orice carte,           

Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;       

Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte,     

Către Marele Olymp din piatră și noroi.

             

Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți,        

De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,   

S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți        

Și doar ce le promitem zace în sicrie.

               

Dar când în halta, vei coborî, pentru asceți      

Și viză-ți cere ca să intri-n fortăreață,          

Tu spune că ai plătit o taxă ca să-nveți                   

Să plângi cu cei din țara de la suprafață.

  

Rebel răsunător, și caustic pentru hoți,                 

Cordial ascet te abandonezi în moarte…            

Te-or înscăuna-n satul cu îngeri patrioți               

Și poeții ce-ți stau alături în nemoarte.                 

  05.09.10-la o oră după deces