În praf de scoică argintie,
Pe umbra valului nebun
Stă cerul nopții sinelie
Cu carul mic, prin zori de fum

În scrisul fricilor de ceară
Pe colțuri de un cer rigid,
Se nasc în zona boreală
Doar gânduri albe-n dor avid.

Pe sub o haină miruită
În largul mării cu talazuri,
Se joacă inima zorită
Cântând refrene sub zaplazuri.

Mai fuge luna speriată
De astrul zilei, zeul vieții,
Când, stele strălucind, se-arată
În gol cu cerul dimineții.

Și toarce lumea o poveste,
Se-neacă în amar de vreme,
Și-n cor cu tainele celeste,
Se-aprinde marea cu sirene.

E lumea toată o ocară,
Și chiar de știm… tot o să doară!

București,
11 martie 2023