ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Cristi Ștefan VACARIU
Cenaclul DinOgor

Regrete…

Trăiri nespuse prin cuvânt
În toamne reci și mohorâte,
Le iei cu tine în mormânt
Și rămân veșnic neștiute…

Și-n orice zi de pe pământ
Gândind la ziua ce-o să vină,
Renunți la tot ce ai mai sfânt
Și-o tulburi, nu mai e senină..

Și într-o lume alergândă
Ce preț nu pune pe nimic,
Ești ca o flacără plăpândă
Care se stinge câte-un pic…

Și ți-ai dori să ai puterea
Pe oameni să îi poți schimba,
La unii să le iei durerea
De parcă s-ar putea lua…

Pe unii să-i oprești din goană,
Pe alții să-i miști din loc
Și fără urmă de prigoană
Să-i judeci fără echivoc…

Așa cum e o clipă-n care
Ne naștem toți fără a ști,
Ar trebui pe fiecare
Să-l învațăm verbu’,,a iubi’’…

Așa e scris, așa-i destinul,
Să ne dorim, să încercăm
Și ne alegem doar cu chinul
Și cu nădejdea că putem…

Dar e ceva ce dă masură
La toate câte-s pe pământ,
Trufia, dragostea și ura
Nimic nu mai ramâne sfânt.