Renata VEREJANU
Dezechilibru total, scuze…
Semnul crucii prins între buze…
Provincii înmulţite, monotone
În propriul gând – zone
Interzise, poliţie naţională –
Soartă fatală…
Se contrazic umerii între ei,
Bărbăteşte înghit noduri, sătule,
Amurgul la preţ redus impus
În fiecare individ să urle.
M-am smuls pe mine din mine însumi,
M-am sădit în timp – un copac:
Crengile mi le-au tăiat de foc,
Din trup mi-au făcut capac…
La fântână sau la sicriu?
Numele tău pe inimă mi-l scriu.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Felicitări, și bine ați revenit la Luceafărul de la Botoșani. E locul sfânt al tuturor românilor, prețuitori de Eminescu.
[…] https://luceafarul.net/renata-verejanu-caut-o-tara https://luceafarul.net/renata-verejanu-risipa-cea-mare […]
[…] Poezia Renatei Verejanu la baștina lui Eminescu 10.9. https://luceafarul.net/renata-verejanu-risipa-cea-mare 10.10. https://conferincett.files.wordpress.com/2014/12/copiii-europei_nr-1_ianuarie-2016.pdf […]
[…] Poezia Renatei Verejanu la baștina lui Eminescu 10.8. https://luceafarul.net/renata-verejanu-risipa-cea-mare 10.9. https://conferincett.files.wordpress.com/2014/12/copiii-europei_nr-1_ianuarie-2016.pdf […]