Retorică
Autor: George Ciprian Balanlnvitaţie la lectură
Din ramuri frunze se desprind
În nonșalanța-i ce arată-și
Fiindcă-i vreme-a desfrunzind
Ai noștri ani cu Toamna iarăși.
Și-i trist… C-al vieții noastre rost
De pe Pământ încet se stinge
Cu Toamna-n viață câte-au fost
Ce spre uitare ne împinge.
Și-ntr-un curând îndepărtat
De-om blestema ultima Toamnă
Va fi păcatul neiertat
Prin care soarta ni se-nseamnă.
Fiindcă, Toamnă, de-ai venit,
Întreb, așa, în nostalgie:
„ – Când după ce vom fi murit,
Toamnă când are ne mai fie !?”
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: George Ciprian Balan
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

