Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Reverberaţiile primului război mondial. În Bucecea

Reverberaţiile primului război mondial
 În Bucecea

 Prof. dr. Iulian-Cătălin Nechifor

Prima conflagraţie mondială sau marele război cum a fost cunoscut la scurt timp după încheierea sa a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia lumii şi a României ca parte a sa. Emoţiile pe care le-a cunoscut societatea românească la finele războiului au fost copleşitoare, aşa cum îşi reamintea mai târziu Constantin Giurescu în memoriile sale, cu referire la discursul ținut de un alt mare istoric, Vasile Pârvan la deschiderea anului universitar. Magistrul încheia discursul profund patriotic adresat proaspeţilor studenţi cu formula: „Cu anii lor cei tineri, au înmulţit anii nesfârşiţi ai patriei. Somn blând, copii mei, somn lin[1].

Preparativele şi negocierile purtate de guvernul român în vederea intrării României în conflagraţia mondială au paralizat întreaga societate. Efectele s-au revăzut şi în colţul de nord al ţării, într-un mic târguşor de provincie Bucecea. Alegerea acestui loc drept studiu de caz nu este întâmplătoare, Târgul Bucecea fiind în epocă un loc cosmopolit, cu o puternică minoritate evreiască, cu o înfloritoare viaţă economică, situat în apropierea graniţei cu Austro-Ungaria şi, nu în ultimul rând, un barometru la scară mică a unei societăţi demult uitată.

Întreaga suflare a târgului se aştepta ca intrarea ţării în conflict să aibă loc cât mai curând, anunţul declanşării operaţiunilor militare de armata română în august 1916 nefiind o surpriză pentru nimeni. Autorităţile centrale au făcut eforturi deosebite pentru a face înţeleasă decizia luată la Bucureşti şi pentru a pregăti populaţia pentru sacrificiul ce urma să vină. Circulara ministrului de interne din 25 august 1916 adresată tuturor primăriilor din ţară era expresia unei stări ce caracteriza întreaga societate. În ea se făcea apel la spiritul de jertfă de care trebuia să dea dovadă întreaga suflare românească, inclusiv aparatul administraţiei de stat:

„În toate îndatoririle Dvs. trebuie să vă faceţi a fi ajutat de către consilierii comunali cari sunt datori să presteze serviciul lor fără nicio retribuţie nu numai în baza legii comunale dar şi în baza legii de rechiziţie care proclamă acum serviciile tuturor cetăţenilor până la vârsta de 60 de ani, dar mai ales în afară de lege pe temeiul simţământului de solidaritate socială care în împrejurări atât de solemne trebuie mai mult ca oricând să se afirme”[2].

Constrângerile datorate intrării în război nu au întârziat să apară. În 1917 în Bucecea au fost cantonaţi soldaţi ai armatei ruse venite în sprijinul armatei române. Procesul-verbal de inspecţie din 27 februarie 1917, realizat de administratorul plasei Bucecea Dimitrie Niculescu, arăta că relaţiile dintre soldaţii ruşi şi locuitorii din Bucecea erau bune[3]. Raportul aceluiaşi Dimitrie Niculescu din 7 septembrie 1917 puncta efectele produse de război asupra funcţionării Târgului Bucecea. Datorită plecării pe front a majorităţii bărbaţilor serviciul de pază era complet dezorganizat, la aceasta adăugându-se şi lipsa fondurilor pentru plata gărzilor[4].

Declanşarea revoluţiei bolşevice a determinat schimbarea stării de spirit în rândul soldaţilor ruşi cantonaţi în Bucecea. Animaţi de idealurile revoluţiei aceştia au dezertat masiv din armata rusă producând turbulenţe. Soldaţii bolşevici şi-au degradat comandaţii militari şi au intrat în conflict şi cu autorităţile române. La 3 decembrie 1917 au dat foc Târgului Bucecea iar la Leorda au incendiat depozitul de subzistenţă[5].

Alături ce rudele soldaţilor plecaţi pe câmpurile de luptă a stat părintele paroh Vasile Ionescu. Acesta a desfăşurat o activitate deosebită în anii dificili ai primului război mondial, în condiţiile date de greutăţile din anii 1917-1918. Implicarea sa în alinarea suferinţelor comunităţii rezultă dintr-un raport pe care îl trimite Protoieriei Botoşani la 7 aprilie 1918, prin care arată că în ciuda dificultăţilor a organizat serviciul religios fără nicio abatere. Familiilor celor plecaţi pe front părintele paroh le-a susţinut moralul prin cuvântările morale şi patriotice susţinute cu diferite prilejuri. Drept recunoştinţă, cei întorşi de pe front au venit să mulţumească preotului pentru suportul acordat familiilor pe perioada cât aceştia au fost mobilizaţi.

Părintele a încurajat comunitatea să sprijine pe cei aflaţi la nevoie susţinând refugiaţii şi ostaşii români şi ruşi cantonaţi în comună. De atenţia părintelui paroh s-a bucurat şi spitalul militar 267/7 Brăila, cantonat pentru o vreme în comună. Un alt reper al activităţii sale l-a reprezentat grija continuă pentru copii orfani încurajaţi să vină la şcoală. La momentul redactării raportului, Vasile Ionescu conducea un comitet local înfiinţat cu scopul îngrijirii acestor copii. De asemenea, părintele s-a implicat în distribuirea de alimente pentru ţăranii care aveau nevoie de ele şi a încurajat populaţia să facă economii pentru dezvoltarea comunităţii[6]. Implicarea părintelui în gestionarea problemelor sensibile a generat simpatie şi respect din partea comunităţii pe care a păstorit-o cu suflet. În acelaşi timp, acţiunile preotului Vasile Ionescu au arătat calitatea sa umană şi harul care l-a făcut recunoscut în rândul bucecenilor.

Activitatea preotului din Călineşti pe durata desfăşurării primului război mondial a fost şi ea remarcabilă. În raportul său axat pe aceiaşi temă, de la sfârşitul conflagraţiei, Ioan Grigoraş arăta că a participat la toate slujbele rânduite pentru enoriaşi şi armată. În acelaşi timp, i-a susţinut moral pe fiii de ţărani mobilizaţi pe front, cu o parte dintre ei întreţinând şi o corespondenţă scrisă. O parte dintre soldaţi au lăsat preotului economiile pentru a fi folosite de familiile lor. De asemenea, preotul a făcut tot ceea ce era necesar pentru ajutarea familiilor mobilizaţilor atât din punct de vedere spiritual, prin oficierea de slujbe speciale, acordarea de sfaturi, cât şi prin sprijin concret cu îmbrăcăminte, lemne de foc, suport în lucrarea pământului, etc. În calitatea sa de casier al Băncii Populare „Prinţul Mircea” a procurat sămânţă şi a făcut semănături de grâu pentru 40 de hectare aparţinând sătenilor. Toate aceste eforturi ale preotului Ioan Grigoraş confirmă statutul de îndrumător moral al comunităţii pe care a păstorit-o.

În primii ani de după încheierea conflagraţiei mondiale luptele politice fratricide între diferiţii politicieni păreau că au aşezat o umbră peste memoria celor care s-au jertfit în eroicele lupte ale armatei române. Însă, în ciuda criticilor aduse la adresa administraţiei locale, trebuie să subliniem că aceasta nu şi-a uitat obligaţiile faţă de invalizii de război. Conform datelor de la nivelul anului 1919 erau înregistraţi la nivelul comunei patru invalizi de război: Mihai Butnaru, Petru Ţilică, Laur Zisu şi Gheorghe II Barbălată[7]. Este interesant de constatat că şi comunitatea evreiască şi-a adus contribuţia sa de sânge pentru îndeplinirea scopului naţional – unirea tuturor românilor în graniţele aceleiaşi ţări.

Cea mai importantă mulţumire adusă celor ce au participat la luptele din primul război mondial a constat în aplicarea reformelor agrare din anii 1921-1922. Tabelele de împroprietărire realizate la nivelul comunei Bucecea menţionau existenţa a cinci invalizi: Mihai Butnaru, Nicolae Gheorghiu, Gh. Gh. M. Barbălată II, Gheorghe I Pintilei şi  Gheorghe D. Lazăr[8]. La categoria I a împroprietăriţilor, mobilizaţii în războiul din 1916-1918, erau trecuţi 134 de ţărani, ceea ce indica contribuţia pe care a adus-o la efortul de război al ţării[9].

Tabel al ţăranilor mobilizaţi în campania din 1916-1918
împroprietăriţi în 1922 (extras)

Nr.

Nume

Domiciliu

Nr.

Nume

Domiciliu

26

Ilie Ilie Cojocea

Sat

27

Ion Petrariu

Târg

28

Grigore a Profirei

Sat

29

Toma Ilie M. Cojocea

Sat

30

Ion Lungu

Sat

31

Vasile C. Iurcu

Sat

32

Ion T. a Mancei

Sat

33

Vasile I. Vişan

Sat

34

Dumitru Ilie Tofan

Sat

35

Grigore Gh. Poenaru

Sat

36

Ion Huţanu

Sat

37

Vasile Irimiuc

Sat

38

Dumitru Chelariu

Sat

39

Vasile Pânzărescu

Sat

40

Gheorghe V. Pintilei

Sat

41

Ion Ion Ivan

Sat

42

Gh. C Ţilică

Sat

43

Vasile Crăciunescu

Sat

44

Haralam a Petrei

Sat

45

Costache Gh. Ungureanu

Sat

46

Ion Dumitru Nichita

Sat

47

Carol Hudumeac

Târg

48

Ion Gubernicu

Sat

49

Costache Ciubotaru zis Manolescu

Sat

50

Ion V. Rusu

Sat

51

Andronic Butnaru

Sat

52

Costache Flescu

Târg

53

Vasile T Zvonariu

Sat

54

Const. V. Gr. Barnălată

Sat

55

Grigore Sim Poenaru zis Loghin

Sat

56

Petrea Gheorghiu

Sat

57

Ion Petrea Vişan

Sat

58

Costache Gh. M. Barbălată

Sat

59

Ioan Petrea V. Nechifor

Sat

60

Costache a Vatavului

Sat

61

Gheorghe Alecu Cucu

Sat

62

Petrea Ilie Arieru

Sat

63

Nicolea Murariu

Sat

64

Onofrei Barbu

Sat

65

Cozma Creţu

Sat

66

Gheorghe D. Cojocel

Sat

67

Dumitru Catinca Barbălată

Sat

68

Ion Const. A Mancei

Sat

69

Dumitru Gh. M. Cucu

Sat

70

Enea Cojocel

Sat

71

Neculai V. P. Cucu

Sat

72

Dumitru Iordache Satcău

Sat

73

Niculai Căciureac

Sat

74

Dumitru V. Sumanaru

Sat

75

Ion I. Stan

Târg

76

Anton Cost. Andr. Matei

Sat

77

Gheorghe I Barbălată

Sat

78

Petrea Gh. M. Barbălată

Sat

79

Costachi Gh. Poenaru

Sat

80

Filip D. Matei

Sat

81

Dumitru Simion Poenaru

Sat

82

Ion Dumitriu

Sat

83

Ion Ilie Vişan

Sat

84

Ion Strungaru

Sat

85

Mihai Micioiu

Sat

86

Constantin Gh. Gheorghiu

Sat

87

Mihai Crăciunescu

Sat

88

Gheorghe Gh. Poenaru

Sat

89

Gheorghe Ilie Poenaru

Sat

90

Dumitru I. Barbu

Sat

91

Ilie a Marghioalei Dumitru

Sat

93

Vasile P. Zvonaru

Sat

94

Ion Ion Mihai

Sat

95

Ilie D-tru Agavriloaie

Sat

96

Neculai D. Cucu

Sat

97

Constantin Dănilă

Sat

98

Gheorghe C. Galaţanu

99

Dumitru Paramiuc

100

Gheorghe Nechifor

Târg

101

Neculai I. Nechifor

Sat

102

Petrea Ilie a Iordăchioaiei

Sat

103

Dumitru C. Ploşniţă

Sat

104

Adrian Pintilei

Sat

105

Gheorghe D. Cucu

Sat

106

Mihai Gh. M. Cucu

Sat

107

Petrea Gh. M. Ungureanu

Sat

108

Ilie Gheucă

Sat

109

Ilie T. Vişan

Sat

110

Ilie Ilie Cojocea

Sat

111

Ghe. C. Cucu

Sat

112

Ilie Gh. Iftime

Sat

113

Dumitru Ilie Poenaru

Sat

114

Ion Alupuţă

Sat

115

Mihai Gh. Şurubaru

Sat

116

Ion Gh. Grosu

Sat

117

Vasile T. Gubernicu

Sat

118

Ion Ion Pintiliescu

Sat

119

Ilie Iordache Ţucă

Sat

120

Ilie I. Barbălată

Sat

121

Ion Const. Cordun

Sat

122

Ion Gh. Gh. M. Cucu

Sat

123

Const. a Pricopoaiei

Sat

124

Dumitru P.V. Mihai

Sat

125

Vasile Gh. P. Cucu

Sat

126

Ilie D. Vişan

Sat

127

Ion Creţu

Sat

128

Todosachi Gh. Talpă

Sat

129

Costache D. Neamţu

Sat

130

Mihai Mateianu

Sat

131

Spiridon Gh. M. Barbălată

Sat

132

Costache Ion Mihai

Sat

133

Dumitru Gh. Cucu

Sat

134

Neculai Crăciunescu

Sat

135

Ion Alecu Cojocaru

Sat

136

Toader P.M. Mihai

Sat

137

Gheorghe sin Poenaru zis Loghin

Sat

138

Iosif I Pintilei

Sat

139

Neculai T. Baban

Sat

140

Vasile V. Grosu

Sat

141

Alexandru P.V. Mihai

Sat

142

Alexandru P.V. Mihai

Sat

143

Ion Const. Simion Iftime

Sat

144

Gheorghe C. Grădinaru

Sat

145

Nistor Gh. Ioroceanu

Sat

146

Vasile Gh. M. Cucu

Sat

147

Ilie Gh. Ilie Mateesei

Sat

148

Petrea Cost. Cucu

Sat

149

Dumitru P. Grosu

Sat

138

Iosif I Pintilei

Sat

150

Cost. C. Ploşniţă

Sat

151

Gheorghe D. Ţilică

Sat

152

Const. C Sim Iftime

Sat

153

Dumitru I. Hiliuţă

Sat

154

Dumitru I Poenaru

Sat

155

Ion Petrea V: Mihai

Sat

156

Ion D. Gherasim

Sat

157

Petrea C. a Mancei

Sat

158

Gheorghe Sofian

Sat

159

Ion I. Barbălată

Sat

160

Dumitru V. Grosu

Sat

În ciuda dificultăţilor generate de marea criză economică, administraţia comunală a căutat să cinstească eroi căzuţi în războiul pentru reîntregirea naţională şi să le uşureze viaţa invalizilor, văduvelor şi orfanilor. Conform unui tablou din 1925 al eroilor căzuţi la nivelul judeţului în campania 1916-1918 la nivelul comunei Bucecea erau înregistraţi 227 eroi şi 83 de morminte ale acestora[10]. Un alt tablou al invalizilor de război din plasa Bucecea, realizat în 1928, menţiona existenţa în Bucecea a 17 invalizi de război[11] şi 45 văduve de război[12].

Tabel invalizi de război
Plasa Bucecea
Bucecea
(extras)

Nr.

Nume

Nr.

Nume

82.

N. Gheorghiu

91.

Ioan Cojocea

83.

M. Gh. Saftiuc

92.

Ghe. V. Pinilei

84.

Alecu Saftiuc

93.

Ghe. Ghe. Barbălată

85.

Constantin Ţilică

94.

Ioan Ghe. A Lungulesei

86.

Const. Ţilică

95.

Ghe. C. Cucu

87.

Ioan I. Grosu

96.

D. Gh. Grosu

88.

Alecu N. Bocăneţ

97.

D.V.Grosu

89.

P.P. Nechifor

98.

Zisu Laur

90.

Toader Ionoş

 

 

 Tabel cu văduve de război
Plasa Bucecea
Bucecea
(extras)

Nr.

Nume

Nr.

Nume

440.

Maria I. Andrei

462.

Raveica Lupu Marcu Idel

441.

Ruxandra Ion a Zoiţei

463.

Rifca Lupu Marcu Idel

442.

Zoiţa a Chihaia

464.

Ecaterina C. Talpă

443.

Ecaterina C.D. Andrici

465.

Haia Herşcu Marcovici

444.

Maria V.S. Iftime

466.

Domnica N. Morcov

445.

Aglaia V. Barbălată

467.

Maria Ilie Murariu

446.

Maria D. Barbălată

468.

Paraschiva D. Sumanariu

447.

Catinca V. Cojocea

469.

Ecaterina C. Negru

448.

Maria D. Gh. Ciobanu

470.

Onica V-le Nerică

449.

Maria I. Chirilă

471.

Elena C Pintilei

450.

Estra Ilie Casapu

472.

Reila Ştrul Rabinovici

451.

Maria Ioan Creţu

473.

Catinca Gh. Stan

452.

Ecaterina D. Chelariu

474.

Saveta I. Pinciuc

453.

Raveica Gh. Cucu

475.

Maria Alex. Ştefănescu

454.

Ecaterina D. David

476.

Zamfira Gh. Sarafinescu

455.

Feiga Leiba Frau

477.

Profira Gh. Strungariu

456.

Maria V. Gheorghiu

478.

Maria C. Strungariu

457.

Onica Ilie Ghiarasim

479.

Reila d. Haim Sacagiu

458.

Maria T. Grădinariu

480.

Hareta Gh. Prânc

459.

Vela Grişan

481.

Aglaia Gh. Vărzar

460.

Ghitla Uşer Lazer Uşer

482.

Ruhla A. Covaliu

461.

Elena Cost.   Hrişcu

483.

Sura Idel   Iancu Zavel

Atenţia autorităţilor locale şi judeţene nu s-a focalizat numai asupra eroilor din campania din 1916-1918 ci şi către supravieţuitorii din războiului de independenţă. În acest sens, pe baza datelor provenite de la primăriei, a fost realizat în 1933 un tablou al veteranilor din războiul de independenţă la nivelul plasei Siret. Conform acestuia, în Bucecea erau menţionaţi Ilie Bardu, sergent din contingentul 1874, Regimentul 16 Infanterie decorat cu Proclamarea Independenţei, Trecerea Dunării, Virtutea Militară şi Crucea Sfântului Gheorghe, Toader Huţanu, soldat contingentul 1872, Regimentul 4 Artilerie, decorat cu Independenţa şi Trecerea Dunării şi Gheorghe Costea, soldat contingentul 1872, Regimentul 16 Infanterie, decorat cu Independenţa, Trecerea Dunării şi Crucea Comemorativă[13].

Schimbarea ordinii politice la nivel comunal, pe fondul instaurării dictaturii personale a regelui Carol al II-lea, a făcut posibilă apariţia unor noi interese legate de proprietăţile comunale. Un caz în acest sens îl reprezintă Toader P. Mihai, veteran de război, contingent 1917 care a participat la diferite lupte ale armatei române. În memoriul înaintat primăriei, acesta nota referitor la traseul său militar:

„Cu respect şi onoare vin a vă raporta după cum urmează: sunt contingent 1917 am făcut parte din Bat. Vânători de Munte Comp. a 5-a înfiinţat atunci de Maiestatea sa actual Regele Carol al II-lea al României.

Am luat parte la luptele ofensive de pe front pe care le-a avut batalionul V de Munte din iulie şi August 1917 la Cireşoaia, Tg. Ocna şi Cojna, am luat parte la evacuarea Ruşilor de pe teritoriul Ţări noastre precum şi la curăţarea teritoriului nostru ocupat de Austro-Germani. Am străpuns capitala Ungariei Buda-Pesta şi alte oraşe din acea ţară cu al nostru Batalion de V. de Munte al Cărui Comandant era şi este Măria Sa Regele Carol al II-lea dimpreună cu Domnul Colonel Virgil Bădulescu, Maior Ionescu Sinai, Căpitan Gheorghe Băgulescu, Căpitan Horia Lazăr, Sublocotenenţii Ionescu Breaza, Bădulescu Otileştinu, Roseti şi mulți alţi superiori iubiţi comandanţi ai Comp. din Batalion.

În luptele din anul 1917-1918 am fost decorat cu Medalia Bărbăție şi Credinţă cu spade Cl. a II-a pentru bravura şi devotamentul de care am dat dovadă susţinând Batalionul cu îndârjire, ţării credinţă şi înfruntând cele mai mari greutăţi pe care cei ce le-au trăit le cunosc reamintindu-le şi văd. Au trecut două decenii de atunci şi nimeni nu s-a mai ocupat  de soarta noastră, mulţi s-au dus de pe acest pământ dintre noi să se revadă cu cei rămaşi pe front apărându-şi Ţară, Neam şi Rege”[14].

Prin memoriul din 17 februarie 1938 Toader P. Mihai solicita acordarea unui loc de casă şi 500 metri pătraţi refuzaţi anterior de către fosta administraţie comunală condusă de Mihai Alexandrescu[15]. Răspunsul Primăriei Bucecea justifica refuzul satisfacerii petiţiunii reclamantului prin faptul că acesta din urmă poseda trei locuri de casă în Bucecea şi trei hectare de pământ, situaţia sa materială neimpunând acordarea unor loturi comunale[16].  Însă petiţia lui Toader P. Mihai este importantă şi prin faptul că aminteşte şi alţi trei veterani din primul război mondial ce locuiau la Bucecea la data redactării memoriului: Toader Alexa decorat cu Virtutea Militară, învăţătorul Eugen Cărăuşu de la Şcoala din Călineşti decorat cu Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa a II-a şi Ioniţă Butnaru decorat cu Medalia Bărbăţie şi Credinţă clasa a III-a[17].

Conservarea memoriei celor ce au participat la glorioasele lupte din anii 1916-1918 a reprezentat o misiune pentru administraţia românească din anii interbelici, chiar dacă putem fi înclinaţi să credem că pasiunea pentru lupta politică a pus uneori între paranteze această realitate. Din păcate, instaurarea comunismului, perceptele ideologice pe care le-a adus noua ideologie şi trecerea anilor au aruncat un con de umbră asupra faptelor şi numelor eroilor ştiuţi şi neştiuţi din primul război mondial. Prin urmare, articolul nu e doar decât o încercare de a readuce la lumină o frântură dintr-un efort naţional pe care cu greu ni-l putem imagina în viitorul apropriat.

[1] Constantin Giurescu, Amintiri, Editura All Educaţional, Bucureşti, 200, p. 88.

[2] Arhivele Naţionale ale României, Serviciul Botoşani, (în continuare: A.N.R.S.Bt), Fond Prefectura judeţului Botoşani, Ds. 34/1916, f. 9.

[3] Ibidem, Ds. 89/1917, f. 27.

[4] Ibidem, Ds. 6/1917, f. 18.

[5] I.G.Duca, Amintiri politice, vol. III, Munchen, 1982, p. 30.

[6] A.N.R.S.Bt, Fond Protoieria Botoşani, Ds.241/1915-1921, f. 202.

[7] Ibidem, Fond Prefectura judeţului Botoşani, Ds. 55/1919, f. 4.

[8] Ibidem, Fond Primăria comunei Bucecea, Ds 1/1921-1922, ff. 74-80.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem, Fond Prefectura judeţului Botoşani, Ds. 15/1925, f. 9.

[11] Ibidem, Ds. 5/1928, f. 116.

[12] Ibidem, ff. 110-111.

[13] Ibidem, Ds. 20/1933, f. 11.

[14] Ibidem, Ds. 6/1938, ff.19-20

[15] Ibidem, ff. 19-20.

[16] Ibidem, Ds. 40/1938, f. 22.

[17] Ibidem, Ds. 6/1938, ff. 19-20.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5