Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 11 (131), Noiembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Revista UZP – memorie şi nostalgie…   

Primit pentru publicare: 23 Nov. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru fondator de onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 23 Nov. 2019
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.

Revista UZP, dincolo de ce înseamnă actualitate – placa memorială pentru eternitate care cimentează faptul că la 11 ianuarie 2019 s-au împlinit o sută de ani de la constituirea Uniunii şi că am intrat în secolul II de activitate a ei, dezvelită de Doru Dinu Glăvan, actualul preşedinte al UZP , şi Sergiu Andon, primul preşedinte al Uniunii după 1990 – se traduce prin ceea ce scriem, memorie şi nostalgie…

Memoria oamenilor care au lucrat, au scris la „Presa noastră”, revistă, ziarele  Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului etc, au fost corespondenţi de presă în străinătate pentru ţara noastră, cum se numea atunci, Sergiu Andon – pe carre îl veghez seara la noile programe TV. cam obosit uneori -, Ştefan Mitroi care, precum în tinereţe, şi astăzi susţine că ”singura speranţă a românilor este presa”, Horia Alexandrescu cu visele „Sper ca momentul aniversar de astăzi să reprezinte unul de strângere a rândurilor”, apel la care răspund şi eu fie şi numai prin rândurile de faţă care înseamnă memorie şi nostalgie, Romeo Nădăşan care notează ce a trăit – „jurnaliştii din România au fost unii dintre cei mai dedicaţi meseriei lor”, revista UZP nr.13, 2019.

În acelaşi număr surpriza momentului, citesc documentarul semnat de Carol Roman „O presă născută din înfruntări, speranţe şi eşecuri”,  care mă pune să dau ceasul cel mare al vieţii cu anii în urmă, mă duc prin anii 1954-1956, eram la Bârlad, ziarist, tânăr întors din armată, angajat la regionalul Stegul roşu, când alt tânăr, cu numele citit acum, în uniformă de ostaş în termen, mă vizita aproape săptămână de săptămână şi alimenta ziarul cu reportajele sale. Împreună făceam şi politica momentului, eram de pe atunci, mai ales de atunci, nişte entuziaşti,visam la o presă cum spuneau cei mai sus amintiţi…

Dar iar mă întorc şi zic, Carol Bora de atunci o fi, chiar, cel de astăzi, nostalgic – tare aş vrea ca să ştiu…

Altă surpriză, mă întâlnesc cu Rodica Şerbănescu, scria şi scrie aici despre fosta revistă „Presa noastră” la care am scris şi eu, „gazetarilor tineri nu le spune nimic acest titlu. Ceilalţi, mai puţin tineri, îl ştiu, dar l-au dat uitării”, Doamna, sărut mâna, e bucuroasă şi ne spune şi nouă că e foarte bine  că în arhive se păstrează numerele revistei şi încearcă să-şi amintească membrii colectivului redacţional, unii plecaţi în eternitate… De domnul Rachieru, care lucra cu corespondenţii şi care m-a vizitat la Fabrica de rulmenţi unde prin 1960-62 editam ziarul „Rulmentul” şi despre care am mai amintit câte ceva în aducerile aminte, nu-l pomeneşte. Dar…

Nostalgie..

Ion N. Oprea 23 noiembrie 2019