A nins peste viața mea până hăt, departe
Zborul luminii curge prin rădăcini de apă
Pădurea înmugureste sub cerul oglinzii
Și mugurii ajung pâna la Carul Mare, sub roti.
Eu răstorn busuioc langa lacrimi de mire
Visul tău ma visează, femeie, cum plâng
Altarul zidit de alt zid se tine
Și clopotul tras coboară în gând
Numai pământul curge în adânc de groapă
Aerul se vede înflorind pe o frumză de ceas.
E forța închisă pe drumul prea mic
Candela nu are ulei în lacrimi să încapa
Groapa din cruce miroase a tei
Și peste trup cad bulgări de gheață.
Ieri mi s-a stricat ceasul la ora 12
Grăbit m-am dus la ceasornicar
El a scos roata timpului pe masă,
A șters o secundă cu bucată de vis,
La axe a picurat mir din candela sfântă,
Ca să miroase timpul frumos când vine.
În loc de sonerie a pus o lacrimă plutitoare.
-Cât costă, omule, această lucrare?
-Nu am timp să calculez,
Am pus tot timpul în ceasul tău.
Cu secundele amare mi-a fost mai greu,
Nu voiau să iasă din roata timpului!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania